Subiectivitate si obiectivitate in Jurnalul lui Mihail Sebastian

Scepticismul moderat al lui Hilberg Capodopera lui Raul Hilberg, The Destruction of the European Jews (1961), reprezinta exemplul suprem al aplecarii metodologice asupra documentelor furnizate de catre faptasi. in ultima sa carte, Sources of Holocaust Research: An Analysis (2001), Hilberg discuta statutul insusi al unor astfel de documente. E adevarat ca nu respinge categoria marturiilor directe ale victimelor. La urma urmei, el a fost cel care a editat jurnalul lui Adam Czerniaków. Hilberg stabileste insa un soi de ierarhie, in care documentul cel mai credibil este cel produs in timpul evenimentului (de unde excluderea reeditarii retrospective) – preferabil de catre faptas. Cel mai putin utile sint documentele false, precum memoriile lui Binjamin Wilkomirski, Fragments: Memories of a Wartime Childhood. La fel de precare sint si marturiile retrospective, selective si adesea neveridice, ale faptasilor, marturii produse in contexte specifice si avind in vedere interese specifice (sa ne gindim la memoriile lui Eichmann sau ale lui Albert Speer, sau la depozitiile fostilor ofiteri SS anchetati in procese in urma carora riscau sa fie expatriati din Statele Unite). Hilberg este cit se poate de critic si fata de documente ale istoriei orale, intrucit acestea nu se apropie nici pe departe de idealul unei […]