Subsemnatul, detractor al lui Caragiale

In anul 1867, Dostoievski lucreaza la romanul Idiotul, in care un mare mincinos, generalul in retragere si mizerie Ivolghin, are cam urmatoarele ocupatii: „Traiesc ca un filozof, merg, ma plimb ca un burghez retras din afaceri, joc dame la cafeneaua mea si citesc Indépendance“. Pomenirea ziarului L’Indépendance Belge nu este intimplatoare pentru ca, peste citeva pagini, o anumita peripetie, pasamite din viata, relatata de general, va fi demascata ca lipsita de autenticitate de catre nemiloasa Nastasia Filippovna: „Acum cinci sau sase zile am citit in Indépendance s…t o istorie exact la fel! Dar absolut la fel! Conflictul a avut loc pe o cale ferata din preajma Rinului, intr-un vagon, cu un francez si o englezoaica: tot asa a fost smulsa tigara de foi, tot asa a fost aruncata catelusa pe fereastra, in sfirsit, toate s-au terminat ca si in cazul dumneavoastra. Chiar si rochia era de culoare albastru-deschis!“ Generalul Ivolghin, naratorul-impostor, roseste. Succesul de-o clipa i se naruie. Ca toate succesele mondene. Fie si din pasajul scurt de mai sus, cititorul isi poate da seama ca exista o anumita paralela cu Bubico al lui Caragiale (scris la 1901). Citez situatia dostoievskiana: „Catelusa sade pe genunchii doamnei in albastru, e mica […]