Succesul ca normalitate

Stagiunile de concert bucureştene cuprind adesea evenimente trecute uşor cu vederea. De vină e mai ales lipsa unei promovări adecvate. Pe de o parte, obişnuinţa şi inerţia abonamentelor anuale asigură săli suficient de pline şi, odată cu ele, liniştea organizatorilor. Pe de altă parte, în buna tradiţie a instituţiilor de stat, fondurile din buget rezervate publicităţii sînt foarte reduse sau pur şi simplu inexistente, plecînd de la premisa depăşită – şi cu totul greşită – că actul cultural nu trebuie să aibă drept scop profitul, ci educaţia. Nu e aici nici locul, nici spaţiul pentru repunerea în discuţie a legii sponsorizării, dar nu poţi decît să exasperezi constatînd că, şi după 20 de ani de la Revoluţie, cercul vicios întreţinut de stat, care duce la sărăcia dezolantă a finanţelor culturii româneşti, se învîrte la fel de imperturbabil şi păgubos. Dacă dai totuşi, cîteodată, peste bannere sau afişe mai vizibile şi cu o grafică atrăgătoare, la mijloc trebuie să fie un proiect privat sau o sponsorizare punctuală în natură. O cunoştinţă îmi spunea de curînd că înţelege entuziasmul faţă de repunerea în circulaţie a singurei viori Stradivarius din România în mîinile lui Alexandru Tomescu, dar că rămîne şi un rest de […]