Suflul inghetat al ratiunii

Doctor Faust, batrinul medic pentru care viata e doar un accesoriu al materiei vii, ce poate fi intrerupta oricind in numele stiintei, ajunge la criza inaccesibilitatii cunoasterii. Esecul accesului la transcendenta existentei prin cunoastere il transforma pe Faust in batrinul dezarmat, prada facila a Diavolului. Mefisto stie ca excesele cunoasterii lasa loc execeselor iubirii. Aceasta e ispita si moneda de schimb pe care i-o propune lui Faust. Sa renunti la placerile iubirii cind inima vrea, doar pentru ca biologia te scoate din circuitul dorintei? Faust face pactul cu Mefisto si se lasa purtat de excesele iubirii. La capat de drum il asteapta sentimentul ambiguitatii. Faust ii scapa la soroc lui Mefisto, dar nici privirea finala spre cer nu ii asigura acestuia mintuirea. Sintem, in fond, fiinte ratacitoare hranite cu iluzii – iluzia ca ne putem substitui lui Dumnezeu pentru a stapini lumea prin cunoastere. Cind epuizam resursele iluziei, raminem suspendati in ambiguitate. De la proiectul originar de spectacol gindit de Silviu Purcarete acum patru ani pentru un festival de teatru de strada francez, in Faust-ul de acum de la Sibiu ramine gustul pentru ample desfasurari de forte. Spectacolul poate fi citit ca gest al demistificarii iluziei cunoasterii de toate tipurile, […]