Acest continut este doar pentru abonati. Pentru abonament Observatorul Cultural apasati aici.
Supuşi sau independenţi?
- 09-07-2009
- Nr. 482
-
Ovidiu ŞIMONCA
- Editorial
- 12 Comentarii
Publicăm în acest număr al revistei un interviu cu Marta Petreu despre cartea sa recent lansată la Bookfest, Diavolul şi ucenicul sau: Nae Ionescu- Mihail Sebastian. În aceste moleşite zile de vară, cartea Martei Petreu are toate datele pentru a ne scoate din amorţeală. Un scris febril, un diagnostic necruţător, o descriere care se bazează pe documente şi pe o formulare lipsită de dubii: Mihail Sebastian n-a fost doar o victimă, el s-a livrat lui Nae Ionescu în perioada 1927-1934, a împrumutat de la directorul revistei Cuvîntul ideile, habitudinile, idiosincraziile, s-a alăturat campaniilor iniţiate de Cuvîntul, duşmanii lui Nae Ionescu au fost şi duşmanii lui, a lovit cu sete în Viaţa românească, în Ibrăileanu, în E. Lovinescu, în G. Călinescu. Marta Petreu discută în carte şi despre îndepărtarea lui Sebastian de Nae Ionescu, oferind atît perspectiva urcării împreună, dar şi pa aceea a căderii, a drumurilor diferite, dar nu separate – n-au fost două linii paralele care se ating la infinit… „Dezvăţarea lui Sebastian de drogul Nae a fost grea şi niciodată completă“, scrie Marta Petreu. De fapt, autoarea arată în carte modul în care Nae Ionescu l-a subjugat pe Sebastian, cum i-a inoculat morbul ororii, cum i-a bîntuit […]
scuze, din viteza, se citeste Petreu, nu Petru
apreciez atat cartea doamnei Petru, cat si comrntariul dluiSimonca, iar dezbaterea , in mare,civilizata, inclusiv dl. Bîrsan, îl salut, fiecare a spus ceva adevarat, interesante ar fi ipotezele supravietuirii lui Nae Ionescu și Sebastian, amandoi morți in condiții ciudate
CEL MAI TARE TRATAT DE MORALA,EDT.HUMANITAS,2009,LECTURA OBLIGATORI PENTU TOTI INTELIGENTII!
Buna ziua,
Nimeni a spus ca la „Observator Cultural” „noi dorim reabilitarea lui Nae Ionescu”. De loc. Niciodata. Nici n-a venit ideea. Dar ce inseamna exact :„Figura lui Sebastian a fost mistificată cu premeditare“? Cuvinte „premeditare”… e grau… ca o crima? Sau altceva in spate, ascuns?
pentru cel care semneaza „exil”
Draga cititorule,
E o prostie sa sustineti ca noi dorim reabilitarea lui Nae Ionescu. Nimic din ce este scris in acest numar al revistei – sau in altele – nu va indreptateste sa faceti aceasta afirmatie. Va rog sa ne indicati o singura fraza, un cuvint, o sintagma care sa arate ca am simpatiza cu Nae Ionescu. Nu exista, asa ca va consider comentariul o prostie, o inventie, o acuza nefondata.
Interviul cu Marta Petreu (impreuna cu volumul pe care l-a publicat vara aceasta) si editorialul arata cit de nociva a fost activitatea lui Nae Ionescu si cit de multi au aderat la gindirea lui Nae Ionescu (antidemocratica, autarhica, antisemita, legionara).
Printre cei care i-au propagat ideile (cea mai mare parte a lor) s-a numarat si Mihail Sebastian, din pacate, in perioada cind scria la „Cuvintul”. Dar cred ca interviul cu Marta Petreu – pe care il publicam in acest numar – este lamuritor in privinta relatiei dintre Nae Ionescu si Mihail Sebastian. Va recomand sa parcurgeti acest interviu intitulat „Figura lui Sebastian a fost mistificata cu premeditare”.
Despre Eugene Ionesco va rog sa cititi articolul lui Valery Oisteanu din „Observator cultural”, numarul 480, 25 iunie 2009, articol intitulat „Eugène Ionesco – zeul avant la lettre al Absurdistanului”.
Cu stima,
Ovidiu Simonca
Înca un mic pas si mergem in directia reabilitare a lui Nae Ionescu! Dece nu? Tot ce a fost lunga extrema-dreapta revine repede… Exista un alt om pe nume Ionescu, vorbim de Eugen, me pare mai important, nu? NU cum a spus autor, result nici nu este literatur…
Cred că dl. Boris Marian spune că Diavolul e diavol cu toată lumea. E, altfel spus, universalist – precum biserica catolică – şi cosmopolit sau internaţionalist (aidoma comunismului).
Domnule Boris Marian, înţeleg de ce vă simţiţi vexat de intervenţia mea, deşi intrasem cu bună credinţă în dialog cu dvs., nu pentru a vă refuza inteligenţa, ci pentru a lărgi şi nuanţa discuţia la care participăm. Trec, punând-o pe seama unei neînţelegeri, şi peste caracterizarea mea un pic veninoasă (înţeleg: vă vine în mod irepresibil să o ziceţi, aţi zis-o, acum să ne liniştim). Care este însă revelaţia din partea a doua a observaţiei dvs.iniţiale, reluate aici? Că Nae era antisemit şi că îşi exersa – cinic şi măgar – floreta împotriva lui Sebastian? Ar trebui înţeles şi acceptat Sebastian când era antidemocrat numai pentru că Nae urma să fie antisemit de la un moment dat încolo? Sau: de ce Nae îi mângâia pe creştet pe Mirciulică Papinuţă şi pe Cioran, dar de la o vreme pe Sebastian nu (pentru că era tot Hechter)? Avem explicaţia. Mai e de adăugat ceva în această direcţie? Uite că aici inteligenţa mea se opreşte, luminaţi-mă, vă rog frumos.
dl. I. Bârsan mă acuză că nu sunt inteligent, se pare, îl cred, dar eu am mai spus ceva, cum de Nae Ionescu a recurs la ”Iuda trebuie să sufere”, acel Iuda era Sebastian, nu putea fi Eliade, nici Cioran, Diavolul nu este xenofob și nici antisemit, stimate dl. Bîrsan care stiti totul și înțelegeți totul.
Termenul de „diavol” il foloseste insusi Mihail Sebastian, cand vorbeste despre Nae Ionescu. Demonstratia Martei Petreu ne arata cat de apropiat de „diavol” era Mihail Sebastian. A „ucenicit” cu spor, a fost infuzat de ideile sale, pe care le-a preluat si le-a dezvoltat in „Cuvintul”.
Domnule Boris Marian, spre uimirea mea cititi ad litteram – ca şi dl. Iovănel de la „Cultura” buzuriană, ori Dan C. Mihăilescu în „Idei în dialog”, de altfel – ceea ce nu este decât o metaforă; acidă, dar numai o metaforă. De ce o fi având nevoie lumea numai de eroi sublimi, sacrificând în numele aspiraţiei la puritate, complexitatea realului, n-am idee. Sebastian nu a fost ucenicul diavolului în sens propriu. Dar a fost ucenicul credincios şi nedezminţit al lui Nae. Iar Nae nu era Satan, fără îndoială, dar inteligenţa lui cinică şi fioroasă, speculaţia dusă fără scrupule de la plagiat până la exerciţiul mental pe cont propriu, irosită, în cele din urmă, a putut da impresia contemporanilor de strălucire diabolică şi de atribut al unui înger căzut. După mine, Marta Petreu are – şi de astă dată – meritul că nuanţează un mit, readucându-ne pe pământ. Sebastian abia acum devine şi mai interesant, dovedindu-se mai aproape de Eliade, Cioran şi ceilalţi congeneri decât aş fi crezut-o, dar rămânând, cu nuanţele lui, mereu el însuşi. Puteai fi victimă, iată, în vremea dictaturilor maronii, şi dacă erai, în principiu, de părere că democraţia e o slăbiciune şi că e penibilă. După cum, azi o ştim prea bine, te punteai opune din răsputeri fascismului, rămânând un antidemocrat convins, adept al dictaturii de extremă stângă (precum cel în preajma căruia a gravitat un pic şi Sebastian pe ultima sută de metri: faimosul Lucreţiu Pătrăşcanu). Puteaifi un şacal lipsit de scrupule precum Carol al II-lea şi, altminteri, Pamfil Şeicaru, iubind, în acelaşi timp, sincer şi plenar cultura. Şi puteai fi, mai apoi, anticomunist convins, consecvent şi total, rămânând legionarul din fundul celulei (că nu toţi legionarii au devenit Ţurcanu, la Piteşti). E nevoie de chiar atâta inteligenţă, bun simţ şi civilitate pentru a înţelege asemenea adevăruri simple?
Originală, Marta Petreu exagerează, Nae Ionescu nu era Diavolul, Sebastian nu era Ucenicul, iar criza care a intervenit era de natură mult mai gravă – ”Iuda trebuie să sufere” este cea mai veche acuză de deicid, de care un intelectual ca Nae se putea lipsi