Tactica motiunilor simple

De citeva luni, opozitia parlamentara a adoptat un nou instrument de „lupta“: motiunile simple. Motiunea simpla reprezinta una dintre putinele cai de a-i determina pe membrii guvernului sa raspunda, macar in fata Parlamentului daca nu in a altor instante, de consecintele actului de guvernare. Ministrii o fac, cum este de asteptat, in stilul „nastasian“ deja obisnuit si dupa o reteta prestabilita care foloseste ca ingredient-vedeta motivatiile „grelei mosteniri“. Asa s-a intimplat in cazul motiunilor „Cercetarea“, „Agricultura“ sau, mai recent, „Coruptia institutionalizata“ – dezbatuta si respinsa la Senat –, „Intretinerea“ – initiata de liberali si depusa la Senat – si cea privitoare la coruptia din administratia publica locala – initiata de democrati si depusa la Camera Deputatilor saptamina trecuta. Dar daca initierea motiunilor nu are ca efect imediat decit provocarea unor discutii, la prima vedere sterile, care este, pina la urma, rolul lor? Ce poate obtine, in final, opozitia? PD, PNL si PRM au ales ca subiect al recent respinsei motiuni privatizarea RAFO Onesti si a SNTR – puncte sensibile care au constituit de altfel, poate nu intimplator, si marul discordiei din Comisia de Agricultura al carei presedinte a fost, pina de curind, chiar demisul din PRM Ilie Neacsu. PD, PNL […]