Acest continut este doar pentru abonati. Pentru abonament Observatorul Cultural apasati aici.
„Tatăl meu nu mai putea merge, urla de durere, a început să verse sînge“
Interviu cu Andrei URSU, la 29 de ani de la ziua asasinării tatălui său: 17 noiembrie 1985
- 12-11-2014
- Nr. 748
-
Marius OPREA
- Actualitate
- 3 Comentarii
În lumea asta, culturală sau nu, creştină de orice rit sau musulmană şiită ori sunnită, există fapte de mirare care vin în fiecare zi precum răsăritul soarelui. Şi nu le băgăm în seamă sau le înţelegem mai tîrziu. Uneori, foarte rar însă, se întîmplă să fim potriviţi cu întîmplarea sau mai degrabă, aş spune, cu Pronia. Cel puţin aşa am trăit eu o asemenea întîmplare, datorită bunului meu prieten Andrei Ursu, o mare schimbare. Schimbarea nu are loc în plan politic, pentru că e lumea prea mică pentru asemenea orgolii, cîte sînt în politica şi cultura română, inclusiv acolo unde Andrei a fost găzduit pentru a face un gest de curaj rar: greva foamei (n.n.: sediul GDS). Schimbarea, de astă dată, e în sine. Andrei Ursu a făcut greva foamei nu pentru a obţine avantaje, ci pentru a dobîndi dreptatea cuvenită şi clară ca uleiul curat al adevărului. Într-o seară, mi-a spus că nu va renunţa la greva sa chiar dacă e să moară; pentru că, spunea el, greva „e pentru tata şi pentru adevăr“. Un adevăr căutat cu asupra de măsură. A fost, iată, nevoie de un om care să facă tot ceea ce un milion de petiţii sau […]
interviul cu Andrei Ursu este antologic:
-un document de istorie.
-o marturie
-o excelenta imagine a functionarii justitiei romanesti dupa 1989, in raport cu Securitatea si securistii.
Felicitari, domnule Marius Oprea!
Ma bucur ca v-ati tinut departe de aceste alegeri si nu incercati sa ne bagati pe gat un candidat sau altul.
sa voteze fiecare cum il taie capul,cine e mai bun si de ce am tot auzit.
cand vad ce plin de substanta este acest interviu si -comparandu-l- cand vad ce slabe dezbateri au fost intre candidati imi vine sa nu votez. ma voi duce la vot, am fost la toate alegerile, sper sa votam spre binele nostru, al tuturor.
ai nevoie,vreau sa cred ca toti ucigasii tatalui tau isi vor primi pedeapsa.
E suficient să parcurgi interviul de mai sus,-cine e curios şi are răbdare- ca să realizezi cât de cumplit a fost sistemul în care şi eu am trăit şi suferit chiar rigorile legii.
E suficient , pentru a-ţi da seama cât de sălbatici şi zeloşi au fost susţinătorii lui, semeni de-ai noştri îndoctrinaţi care au căzut pradă sinistrei ideologii.
E sufiecient pentru a înţelege de ce a fost necesară lupta împotriva acestui cancer devastator, care, încă, persistă în fibrele societăţii noastre.
Şi e suficient pentru oricine să vadă de ce fiul, cu toate obstrucţiile abominabile şi toată hărţuirea şi tergiversarea, nu a putut abandona lupta pentru stabilirea adevărului şi sancţionarea vinovaţilor. Cinste şi onoare unor asemenea fii ai ţării mele ! Alături de ei mă simt şi eu puternic şi liber. Aşa să ne ajute Dumnezeu !