Tears in Heaven la Periprava

Mă aflu pe aceeaşi cutie de baterie de la un camion pe care, în urmă cu un an, scriam – la acelaşi laptop – pagini dintr-un roman, Turma păstorului mut, în care istoriseam astfel cele ce se petrec în jur: „Stau acum în cimitirul de la Periprava, între cruci lipoveneşti albastre, pe care scrie cu vopsea albă numele morţilor. Laptopul se află aşezat pe trunchiul de peste un metru şi jumătate al unui plop, tăiat cam la optzeci de centimetri de la pămînt, astfel încît e o măsuţă perfectă. Carcasa de plastic gri a unei baterii de camion pe care am găsit-o în spatele unei case părăsite şi dărăpănate din apropiere îmi serveşte drept scaun. Aici, la intrare, într-un loc mai jos, care se inundă la ploile de toamnă, în nisipul lăsat neatins de cucernicii lipoveni din locul rămas viran la intrarea în cimitir (în faţa gardului căruia, lîngă portiţa de lemn, se află stîlpul de electricitate cu numărul 13) au fost îngropaţi deţinuţii politici, morţi în lagăr. Are cruce pusă unul singur, un anume Győri János, născut în 1901, mort în 1962. «Dormi în pace», mai scrie pe o tăbliţă metalică ovală, ruginită sub arşiţă. După cum mi-a povestit […]