TEATRU. 100, 1.000, 1.000.000 de povesti

A fost odata ca niciodata, ca de n-ar fi, nu s-ar povesti, pe vremea cind in tinuturile Mioritei tranzitia nu se mai sfirsea si toti poporanii voiau aquis comunitar. In aglomerata asezare a Bucurestilor, de-i ziceau odata micul Paris, marele dregator Cornel Todea a adunat de peste sapte mari si sapte tari puzderie de teatre pentru copii, ca sa se intreaca in lupta artistica dreapta si sa vada care ar fi mai bun dintre toti. Venira comédii din Engliterra, din Francia, taman de la Bethleem si din nordica Suedie, din Cehia, Croatia, de la Sud de Dunare, dar si de prin partile noastre, de nu le mai stiai numarul. Au venit cu printi si printese, cu zmei si balauri, cu armate de osteni, califi si razesi, de nu-i puteai cuprinde cu ochii si nu mai stiai incotro sa privesti. si in intrecere dreapta au purces sa se lupte, nu in sabii sa se taie, nu in lancii sa se omoare, ci in priceperea de a le vorbi copiilor pre intelesul lor sa se masoare. In 100, 1.000, 1.000.000 de povesti. Trei intelepte doftorite, pricepute la judecati, de-i invata pe altii prin academii, una de la Apus, una de la Rasarit […]