TEATRU. Cel mai frumos inecat… la Saint-Louis (insemnari umede)

Ploua… ploua si azi… parca ploua de-un an de zile… Cu senzatia asta ne-am adunat in microbuz, Georgeta, Mihaela, Monica, Geta, Mariana, Nicu, Lucian si Cristi tirind dupa noi o lada (de zestre? cu comori?), saci, pelerine de ploaie si o imensa plasa de pescar… Am pornit-o spre Franta si timp de doua zile plus noptile aferente a plouat mii de kilometri, marunt si deloc teatral, umezindu-ne gindurile si oasele. La Saint-Louis se adunasera peste 200 de actori hotariti sa-si prezinte spectacolele, chiar daca afara continua sa ploua (ploaia asta e in stare sa doboare si un inger…). In cinci sali, concomitent. Micul orasel lipit de Basel este o adevarata poarta a Frantei prin care intra (sau ies?) culturi diferite, se intilnesc, isi dau mina si incearca sa supravietuiasca. Anul acesta, pe linga numeroasele trupe si companii teatrale din Franta, au urcat pe scena si amatori din Belgia, Elvetia, Germania, Italia si Romania. Adica noi, bine inmuiati de ploaie… Cu Inecatul cel mai frumos din lume dupa Gabriel García Márquez (adaptare si regie Radu Tuculescu), trupa studenteasca Magma a Casei de Cultura din Cluj a produs un moment de poezie si realism magic (de asa ceva avem noi nevoie acum, […]