TEATRU. Despre consensul minim

Invitatia oficiala de a face parte din juriul final UNITER am primit-o in prima saptamina a lunii martie, fiind contactat telefonic de domnul Ion Caramitru. Am acceptat invitatia, fiind desigur constient de faptul ca a face parte din juriul UNITER, oricare de altfel, juriul de nominalizare sau juriul final, inseamna, pentru mine cu siguranta, o onoare, iar a da curs invitatiei, o responsabilitate profesionala si morala deosebita. inainte ca presedintele UNITER sa fi anuntat public, in mod oficial, componenta juriului, final, am plecat in SUA, pe data de 12 martie, si m-am intors pe 1 aprilie, avind promisiunea ferma a organizatorilorca voi putea vedea toate spectacolele nominalizate pina pe 23 aprilie, data Galei Premiilor UNITER 2007. La intoarcere, chiar in momentele imediate de dupa aterizare, m-a intimpinat o situatie cu totul diferita, situatie de altfel prevestita de unele mesaje primite prin e-mail la New York. Ma simt constrins sa fac urmatoarea precizare: conditia ca activitatea unui juriu sa se considere justificata este cea a unui consens minim, dar absolut necesar al „breslei“. Consensul, repet, minim, se refera ori ar trebui sa se refere in mod univoc la cel mai important element al vietii teatrale, si anume actul teatral in sine, […]