TEATRU. Ecouri din FNT

Cred că festivalul de anul acesta are marele merit de a fi readus pe scenele bucureștene spectacolele lui László Bocsárdi și ale excepționalei sale trupe de la Sfîntu Gheorghe, pe nedrept, fără motiv viabil ignorate în precedentele ediții. Am scris aici (în nr. 568) despre Caligula (făcut la Teatrul Național din Craiova), un spectacol foarte bun, cu un Sorin Leoveanu în stare de grație. Iar Neguțătorul din Veneția (Sfîntu Gheorghe) merită o cronică aplicată, nu doar o rapidă consemnare. La fel de binevenită a fost reluarea unor spectacole de referință ale lui Andrei Șerban. În rest, multe sînt de discutat despre selecție – care, măcar, a fost relativ unitară și a mers pe clasic. Dar dacă, într-adevăr, asta e tot ce are mai bun teatrul din România, e destul de trist. Sper din tot sufletul că Alice Georgescu, selecționer unic (groaznică titulatură: mă duce gîndul la domnul Pițurcă!), s-a înșelat sau, poate, n-a văzut tot ceea ce era de văzut; și, oricum, sînt sigur că a privit cu un ochi prea indulgent unele spectacole, Macbeth, de exemplu. În orice caz, chiar festival fiind, festivismul e dăunător, la fel și cronicile din care reiese că totul, de la organizare la spectacole, […]