TEATRU. Intre piine si teatru

Toate statisticile sociale ale ultimilor ani au indicat drept poluri ale saraciei doua judete de pe harta Moldovei: Vaslui si Botosani. intr-unul din ele, Botosani, o mina de artisti impreuna cu autoritatile locale se ambitioneaza sa faca teatru pentru o comunitate ai carei membri, pusi in situatia sa aleaga intre un bilet la spectacol si o piine, siliti de bugetul familial, aleg piinea. „Piine si teatru“ – deviza celebrei trupe americane a lui Peter Schumann din anii ’70 (stiu ca e „Bread and Puppet“!) – capata aici sensuri existentiale. 130.000 de locuitori isi duc traiul in Botosani. Majoritatea, cu greu. Multi dintre ei au luat calea Europei in cautarea unei piini mai albe decit cea de acasa. Rata somajului e devastatoare, mult mai grava decit este prezentata in mod oficial Multi tineri, o trupa motivata intr-un asemenea context urban functioneaza Teatrul „Mihai Eminescu“. Ca tot intelectualul tranzitiei in criza de timp, am asezat adesea invitatiile botosanenilor cam la coada listei in agenda personala. Dar de citeva ori m-am dus totusi sa-i vad. Uneori, mi-a parut rau. Alteori, m-am bucurat ca intr-un oras si intr-o institutie ca acestea, pe care le percepem mai ales prin prisma propriilor prejudecati, evident, nu in […]