TEATRU. Ministagiune în plină vară

Teatrul Naţional din Timişoara a încheiat sezonul 2009-2010 la jumătatea lui iulie, reunind într-o ministagiune un calup de trei producţii noi. Relaţia instituţiei cu publicul şi presa e grozavă, de vreme ce, pe o căldură infernală, în plină vacanţă, spectacolele s-au bucurat de o participare masivă. Faptul că manageriatul Maria-Adriana Hausvater – Ion Rizea a pus în practică un program coerent, ambiţios şi solid structurat, urmărit în cursul mai multor sezoane, are puterea evidenţei: cîştigarea unor spaţii noi, proiecte inedite, colaborări cu regizori şi scenografi de top, provocarea resursei umane proprii pe linia exploatării potenţialului ei creativ, transformarea TNT într-un pol cultural al oraşului şi al reţelei de Naţionale din ţară. Chiar dacă nu toate montările sînt de cinci stele – nimănui nu-i reuşeşte asta –, frecvenţa celor cu calităţi e bună. Trei texte şi trei viziuni scenice foarte diferite Cred că punctul nevralgic al momentului e lipsa de omogenitate a trupei, mai ales pe componenta ei tînără. Diferenţa de har şi de şcoală dintre seniori şi juniori e evidentă şi, adesea, deranjantă, abordarea şi susţinerea partiturii dramatice, transferul de stare spre public fiind afectate de o teatralitate excesivă, de un dramatism supralicitat, de control al vocii, deficienţe de rostire, […]