TEATRU. Nola Rae – Să vorbeşti tăcînd

După ce a activat cîţiva ani buni ca dansatoare profesionistă, Nola Rae a decis să devină eleva lui Marcel Marceau. De la care a învăţat, declară ea într-un interviu acordat unei reviste italiene, „fineţea exprimării artistice“. A ales „teatrul mut“, pentru că i se părea o dezvoltare a dansului şi pentru că îşi detesta vocea. „A nu vorbi“ are, din punctul ei de vedere, marele avantaj de a putea să interpretezi personaje masculine şi de a juca peste tot în lume. A făcut-o deocamdată în 67 de ţări. Din 1974 încoace, cînd, împreună cu Matthew Ridout, a fondat London Mime Theatre, s-a dezvoltat artistic prin crearea unei modalităţi de exprimare ce combină mimă, clovnerie, păpuşărie, obiecte, dans. Rae are o slăbiciune recunoscută faţă de opera shakespeariană, pe care a explorat-o de multe ori în înscenările ei: un Visul unei nopţi de vară, în care zînele erau jucate de păpuşi confecţionate din vegetale; patru tragedii transformate în spectacole cu clovni; un Hamlet, la două mănuşi, în care plastica mîinilor artistei este în prim-plan, un Macbeth care se joacă pe o masă, iar „personajele“ sînt elemente care alcătuiesc un prînz oarecare, plus Romeo şi Julieta, a căror tristă poveste de iubire este […]