TEATRU. Normalitatea paralelă

Deşi nu sînt neapărat o adeptă a teatrului militant, cred totuşi că există unele teme încă tabu în spaţiul românesc, teatral şi nu numai, care ar trebui mai des explorate, mai direct şi mai curajos. Chestiuni legate de sfera LGBT reprezintă, chiar şi în prezent, un prilej de manifestare a unor preconcepţii poate greu de acceptat pentru epoca noastră, venite pe filiera unui conservatorism rigid. Aşadar, mi se par bine-venite proiecte precum Cockoşi, de la Teatrul ACT, în regia lui Horia Suru (despre un cuplu de homosexuali, între care intervine o femeie), şi spectacolulParallel, de la Cluj, de Ferenc Sinkó şi Leta Popescu, coproducţie GroundFloor Group şi ColectivA, prezentată în cadrul Festivalului Temps D’Images din 2013 şi în cadrul Festivalului de Dans Contemporan de la CNDB, în februarie 2014.   În descrierea spectacolului Dance a playful body al Andreei Novac, jucat tot la CNDB, în cadrul festivalului, se spune că nu este un spectacol de dans sau despre un corp care se expune, că este un spectacol curajos, intim, dar nu frumos. Mi s-ar părea o descriere ideală şi pentru Parallel, un statement clar al celor două artiste Lucia Mărneanu şi kata bodokihalmen.Statement-ul lor ar consta într-o denunţare fără menajamente […]