TEATRU. Pensiune completă

Textul lui Pierre Chesnot, o comedie bulevardieră în buna tradiţie franceză, cu scriitură alertă şi replici spumoase, cu personaje schematice şi hazoase, plină de încurcături care se tot adună pînă dau în clocot, are marele merit de a nu încerca să se dea drept altceva decît e: un divertisment uşurel, fără nici o pretenţie de adîncime psihologică, fără intenţii moralizatoare (adulterul există, hai să rîdem de el şi de ei).   Schema e ingenioasă. El, regizor de televiziune, pleacă regulat „în prospecţie“ la Nisa, adică la amanta lui, al cărei soţ, comandant de submarin nuclear, e mai mereu sub ape. Soţia pariziancă, o damă impetuoasă peste poate, îi face o surpriză şi anunţă „hoteliera“ că soseşte peste cîteva ore. Casa amantei (ce noroc că are etaj, multe camere şi grădină!) se transformă brusc în pensiune. Ghinion, în afară de soţia păcălită, apar imediat şi alţi clienţi: un cuplu de tineri însurăţei elveţieni (Hans şi Heidi, cum altfel?), zgîrciţi şi speriaţi de orice nu seamănă cu satul lor de munte, un cuplu office adulter, cu o ea ar-dentă şi un el manifest impotent, o curvă care ia camere cu ora, un soţ abandonat care încearcă în van să-şi pună capăt zilelor […]