TEATRU. Pentru Dramaturgia Cotidianului, cu încăpăţînare, pînă la zece

Poate că puţine lucruri ne scot mai uşor din minţi decît încăpăţînaţii. Fie că îi aruncăm dispreţuitor în familia căpoşilor şi a îndărătnicilor, fie că îi onorăm cu „ambiţie“ şi „perseverenţă“, ei se pun, de obicei, de-a curmezişul, încercînd să (con)ducă lucrurile de care se lovesc pe un alt drum. Unul în care cred pînă la capăt. Ceva din această credinţă încăpăţînată a făcut ca, în 2013, să aibă loc cea de-a zecea ediţie a Taberei de Dramaturgie a Cotidianului, iar noi să ne pregătim acum să scoatem în faţa publicului textele şi filmele anului. Începută în 2004 ca un demers de cercetare şi creaţie iniţiat de Miruna Runcan şi Cristian Buricea-Mlinarcic, în care studenţi de la Jurnalism şi Teatrologie ajungeau la Băiuţ pentru a privi în prăpastia pe care decizia închiderii minei o deschidea pentru comunitate, ca mai apoi să le povestească şi celorlalţi, într-o încercare de „reconectare a teatrului românesc la provocările cotidianului“, tabăra şi-a păstrat pînă astăzi aceleaşi principii. Glasurile şi încăperile s-au multiplicat însă, de la un an la altul: Baia Mare, Tîrgu Jiu, Tîrgu Mureş, Arcalia şi Braşov. Feţele participanţilor şi curiozităţile lor s-au schimbat, creaţiilor teatrale şi jurnalistice li s-au adăugat filmul şi proza, […]