TEATRU. Rubik sau teatrul generației Y

Rubik e ca o cutie cu ciocolată. Niciodată nu știi ce primești. E o simplă afirmație, și ea împrumutată dintr-o artă de vizavi, născută după un lung șir de întrebări pe care ți le pui despre spectacolul care a pus carne pe scheletul de idei al Teatrului 2.0, a cărui naștere pare a fi evenimentul teatral clujean al începutului de an.   Și asta, pentru că spectacolul-manifest al tinerei generații de dramaturgi și regizori crescute la școala de teatru din Cluj e – păstrînd proporțiile de mărime – la fel de infinit ca drogul preferat al generației Y, pe care-și propune să o readucă în teatru: existența virtuală în toate formele ei, de la simpla navigare pe Internet pînă la complicatele platforme de gaming on-line.   Montat în spațiul fostei fabrici de pensule din zona industrială a orașului, Rubik te prinde din prima clipă prin forma neconvențională. Cele șase piese jucate în fața a șase serii diferite de public, în șase spații distincte, de la un lift dezafectat la un banal capăt al scărilor, te forțează să-ți refaci în minte, de fiecare dată, propria identitate de spectator, mai ales că toate miniaturile teatrale sînt potențate de experiența inedită de schimbare […]