TEATRU. „Sa ridicam iubirea aproapelui…“

Teatrul ACT – Sefele de Werner Schwab, traducerea Dan Stoica. Regia: Sorin Militaru. Scenografia: Alina Herescu. Muzica: Ada Milea. Cu: Emilia Dobrin, Dorina Lazar, Coca Bloos „Fiecare om din tara asta are un cadavru ingropat la el in pivnita“, spune Grete, femeie intre doua virste (spre a treia), o data vaduva, o data divortata, gurmanda, cu un apetit sexual nealterat de vreme si gura spurcata, mama a unei fete („scroafa batrina“ de acum, la aproape 40 de ani) abuzate de propriul tata (sub ochii consoartei) si fugite la celalalt capat al lumii. Supusa poftelor trupului, Grete (Dorina Lazar) e, in spectacolul lui Sorin Militaru, pironita intr-un scaun cu rotile, aproape incapabila sa se ridice pe tocurile subtiri ale pantofilor ce se vor pretentiosi (si, totusi, atit de gratioasa dansind pe aripile propriei imaginatii). In fapt, in economia scenica a Sefelor de la Teatrul ACT, incaltamintea celor trei femei, Grete, Erna, Mariedl, joaca un rol de o importanta speciala (intr-un ansamblu care da, oricum, masura finului simt scenografic al Alinei Herescu – unii isi mai amintesc, spre pilda, scaunul falic din Drept ca o linie): daca Grete poarta improbabili pantofiori cocheti, „baba bigota“, zgircita Erna (Emilia Dobrin), care linge firimiturile, foloseste […]