TEATRU. Steaua fără nume

  • Recomandă articolul
De ce să scrii o poveste de dragoste în mijlocul unui război? O poveste în care nu apare nici măcar un cuvînt ce-ar putea aminti de acel război. Şi de cîtă forţă ai nevoie pentru a o scrie, atunci cînd existenţa ta ca fiinţă socială (şi umană chiar) e pusă la îndoială? În ianuarie 1943, lui Mihail Sebastian – un autor dramatic deja cunoscut – nu i se permitea, din cauza legilor antisemite, să apară pe afişul vreunui teatru ca autor al unei piese. În martie 1944, a avut loc premiera absolută a spectacolului Steaua fără nume, autorul fiind Victor Mincu. A fost un nume inventat, pe care – la presiunea cultural-politică a vremii – şi l-a asumat avocatul Ştefan Enescu, un coleg al lui Mihail Sebastian. De ce să scrii o poveste de dragoste în mijlocul unui război? Probabil ca să uiţi de el. Sau ca să-i expui absurdul. Şi de ce – în lumea anului 2015 – să pui din nou în scenă această piesă? Pentru că mai există oameni sensibili, care-şi vor duce mîna la inimă şi vor vărsa o lacrimă, empatizînd cu tragica poveste de dragoste? Da, răspunde regizorul Erwin Şimşensohn. Şi pentru ei. Dar nu […]
Acest continut este doar pentru abonati. Pentru abonament Observatorul Cultural apasati aici.
object(WP_Term)#12888 (11) { ["term_id"]=> int(19326) ["name"]=> string(7) "Nr. 901" ["slug"]=> string(6) "nr-901" ["term_group"]=> int(0) ["term_taxonomy_id"]=> int(19326) ["taxonomy"]=> string(7) "numbers" ["description"]=> string(0) "" ["parent"]=> int(0) ["count"]=> int(31) ["filter"]=> string(3) "raw" ["term_order"]=> string(1) "0" }