TEATRU. Teroarea viitorului

Teatrul „Eugène Ionesco“, Chişinău Ioana şi focul de Matei Vişniec Regia şi selecţia muzicală: Petru Vutcărău Scenografia: Stela Verebceanu Păpuşile şi măştile: Galina Molotov, Vladimir Kantor Coregrafia: Alexandra Soşnicova Cu: Keniki Tanaka, Yuko Shirane, Victor Nofit, Tomohiko Kuriyama, Veaceslav Sambriş, Yuta Sato, Soko Sya, Lucia Pogor, Michiyo Nakamura, Ayae Inaba   Unele personaje istorice sînt atît de intens frecventate de scriitori, încît ajung să aparţină mai curînd istoriei literare decît istoriei propriu-zise. Ioana d’Arc, un nume pe care ni-l putem uşor imagina într-un lung şir, alături de Antigona, Cordelia sau Nora, ilustrează perfect acest fenomen. Împreună cu ea, dar deja în galeria eroilor negativi, a făcut acelaşi drum un Pierre Cauchon, de pildă, purtătorul unui nume parcă de extracţie balzaciană. Chiar de la această premisă, a unui mit al Ioanei d’Arc, pare să fi pornit Matei Vişniec în una dintre ultimele sale piese, Ioana şi focul, a cărei premieră a avut loc de curînd la Teatrul „Eugène Ionesco“ din Chişinău. Ioana însăşi rosteşte la un moment dat: „Eu sînt un mit, iar miturile nu mor niciodată“.   Povestea „fecioarei din Orléans“, în toate detaliile şi coliziunile ei, ne este cunoscută încă din manualul de liceu – o adevărată provocare pentru […]