TEATRU. Un sfat către tineri? Să nu cedeze

Cînd aţi luat pentru prima dată contact cu arta? Care este prima astfel de amintire pe care o aveţi? Înainte de toate, am avut un contact cu unul dintre aspectele artei – cu spectacolul, spectacolul naturii, în cazul meu, care m-a înconjurat și pe care l-am perceput ca atare de cînd am deschis ochii în lume: ziua și noaptea, schimbarea luminii după ore și după regimul atmosferic, succesiunea anotimpurilor, micul cosmos al reședinţei familiale, armonios încadrat în cosmosul mare. Fascinaţia pentru poezia naturii, împărtășită, mai tîrziu, cu neuitatul prieten Petre Stoica, m-a adus, în tinereţe, la momentul alcătuirii masivei antologii a pastelului românesc:Efigiile naturii, în 1971. Primul contact cu arta propriu-zisă, fără să știu, însă, ce înseamnă asta, l-am avut în copilăria preșcolară, în localitatea natală, la Mociu, în Cîmpia Transilvaniei, cînd am jucat și primul și cred că și ultimul meu rol într-o piesă de teatru: Zorile de Șt. O. Iosif, pusă în scenă de tineretul intelectual din localitate. Nu mult mai tîrziu, în ultimul an de război, cînd eram în prima clasă de liceu, la Timișoara, cînd am fost la cîteva spectacole în sala teatrului și a operei, am avut o primă viziune a unui spectacol propriu-zis, completată, […]