TEATRU. Viitorul teatrelor de repertoriu din Europa Centrala si de Est

  • Recomandă articolul
Modelul dominant de organizare teatrala in Europa Centrala si de Est pina in 1989 a fost acela al unui teatru cu propria lui cladire, cu una sau mai mult scene, ateliere bine dotate, avind un ansamblu artistic, tehnic si administrativ permanent. Pina la 99% din bugetul teatrelor provenea din subventii; de cele mai multe ori, standardul artistic era foarte ridicat si teatrele aveau un public fidel; multe teatre functionau chiar in orase mici, iar unele aveau, pe linga ansamblul de teatru, si ansambluri de opera si balet. Teatrele de repertoriu realizau cu regularitate turnee in tara. Pretul biletelor era intentionat pastrat la un nivel foarte scazut. Controlul politic al autoritatilor era pretul platit pentru conditiile stabile de lucru si siguranta serviciului. Alegerea repertoriului se facea cu aprobarea administratiei, iar cenzura si autocenzura functionau, de cele mai multe ori, inainte si chiar dupa premiera. In general, teatrul si oamenii de teatru aveau un statut social inalt. Dupa schimbarile socio-economice si politice radicale survenite in Europa Centrala si de Est in 1989, multe teatre au inceput sa-si piarda prestigiul, vitalitatea si publicul, desi o parte din publicul pierdut initial a fost intre timp registigat. Prioritatile repertoriului au devenit mai putin clare, in […]
Acest continut este doar pentru abonati. Pentru abonament Observatorul Cultural apasati aici.

object(WP_Term)#12883 (11) { ["term_id"]=> int(19326) ["name"]=> string(7) "Nr. 901" ["slug"]=> string(6) "nr-901" ["term_group"]=> int(0) ["term_taxonomy_id"]=> int(19326) ["taxonomy"]=> string(7) "numbers" ["description"]=> string(0) "" ["parent"]=> int(0) ["count"]=> int(31) ["filter"]=> string(3) "raw" ["term_order"]=> string(1) "0" }