Tenebrele orelor tirzii

Imi pare nespus de rau de ceea ce s-a intimplat cu Sorin Antohi. Regret nespus, nu atit pentru slabiciunea de moment, cit pentru viata pe care am dus-o cu totii. Pacalindu-ne si amagindu-ne cu fantasme culturalicesti. Am trait urit, fiecare pe cont propriu, amagindu-ne ca arta/literatura/muzica/filozofia/o pasiune sentimentala si o clipa de sublim pot alunga Raul. Uritul. Si mizeriile Istoriei. N-a fost asa, abia azi, acum, sintem, devenim constienti de tot ce a fost. Prietenul Sorin Antohi va trebui sa-si limpezeasca acest trecut mocirlos cu el insusi. Poate ca azi nu e atit de singur ca atunci. Am trait in minciuna, pe ascuns, temindu-ne de adevar si de propria noastra viata launtrica. Platim azi, in orele amiezii luminoase, pentru tenebrele orelor tirzii ale noptilor din trecut. Pe vechii lui prieteni Sorin Antohi poate sa conteze in continuare.