Credit foto: Nicu Cherciu
Invitat de onoare la cea de-a șaisprezecea ediție a Festivalului Internațional de Film Transilvania, unde a primit Premiul pentru întreaga carieră, actorul Alain Delon a fost impresionat de entuziasmul cu care a fost întîmpinat și de faptul că încă are atît de mulți admiratori (cîteva mii de oameni au asistat la proiecția specială a filmului Afacerea Pigot/ Pour la peau d’un flic (1981), un thriller regizat de Alain Delon, în care și joacă rolul principal). Celebru pentru filme precum Rocco și frații săi (1960), În plin soare/ Plein soleil (1960), Eclipsa (1962), Ghepardul (1963), Laleaua neagră (1964), Samuraiul (1967), Borsalino (1970), Notre histoire (1984), o figură iconică ce a inspirat nu numai filmul, dar și muzica și moda, Alain Delon a aflat că în România este în continuare o legendă (a aflat că numele său este în cultura populară, de pildă hainele celebre în anii ’80, „alaindeloane“, inspirate, ca stil, din costumele pe care le purta în filme, dar și despre faptul că există o melodie intitulată Ce bine e să fii Alain Delon). „Am văzut ceva ce nu se mai vede în Franța, 3.500 de oameni într-o piață, este impresionant, gratifiant, e frumos cînd nu se întîmplă la tine acasă, nimeni nu e profet în țara lui, eu sînt mai iubit în lumea întreagă decît în Franța, acolo am deranjat mereu, în Franța trebuie să fii «așa», dar eu nu sînt «așa»“. La întîlnirea cu presa de pe 10 iunie, actorul a vorbit despre dragoste, despre cariera sa și de ce a ales să nu mai fie atît de mult implicat în activitatea cinematografică. Și-a amintit despre maeștrii săi și a vorbit despre pasiunile și planurile sale de viitor.
Lui Alain Delon îi place să vorbească despre iubire. La cei 81 de ani ai săi, declară că lucrul cel mai important în viață este iubirea și că iubește femeile. De altfel, recunoaște că toată cariera li se datorează femeilor, căci primul film care i s-a propus a venit tot datorită femeilor. Pentru el, nu există un portret al femeii ideale. Ar trebui să fie cineva care rîde, rîsul este cea mai atrăgătoare trăsătură, dar, spune el, vei simți imediat dacă e persoana potrivită pentru tine, și o vei ști pe loc: „Eu nu m-am îndrăgostit niciodată în timp, am simțit din prima“. La întrebarea dacă s-a îndrăgostit vreodată de o româncă, actorul a spus că nu, dar crede că i se va întîmpla.
Intenționează, de asemenea, să scrie un volum de memorii: „Mi s-a propus de multă vreme asta, voi scrie pentru copiii mei, ca să mă cunoască, copiii mei s-au născut cînd eu aveam 50-60 de ani și deci nu îmi știu viața, așa că această carte o să fie o mărturie pentru ei“.
În ultimii ani, Alain Delon s-a retras destul de mult din activitatea cinematografică. „În mare parte nu mă mai ocup de cinema, pentru că toți oamenii pe care îi admiram au dispărut, perioada actuală nu mă inspiră. Dar mai am un proiect de teatru și cinematografic înainte să mă retrag“. Este, de asemenea, dezamăgit de ceea ce se întîmplă în mediul cinematografic francez. „În cinema nu mai există oamenii de dinainte, nemaipomeniți, scenariști, regizori etc., prefer să trăiesc cu amintirile mele frumoase decît să fac ce nu îmi place“. Oameni precum Jean-Pierre Melville, unul dintre marii regizori cu care a lucrat, sau René Clément, pe care îl consideră cel mai mare regizor. Nu este atras nici de ideea de a-și vedea clanul Delon într-un film: „În vremea mea, sînt sigur că existau oameni care ar fi scris pentru clanul Delon, dar azi nu ar face-o decît ca pe o afacere. În perioada mea existau autori care scriau pentru un anumit actor, e ceva ce s-a pierdut în prezent“. Alți maeștri pe care îi admiră sînt Jean Gabin – „este primul meu maestru, el m-a învățat foarte mult, spre finalul cariei mele mi-a făcut onoarea să îi spun Jean, mi-a dedicat o fotografie pe care era scris «pentru tine, Alain, în amintirea bătrînului»“. Alain Delon a vorbit și despre prietenia/ rivalitatea cu Jean-Paul Belmondo – „cu el am debutat acum 55 de ani, de atunci am practicat un anume tip de cinematograf care e al nostru. 50 de ani de meserie și de prietenie“.
Alain Delon are și experiență de regizor, a semnat patru filme, din dorința sa de a cunoaște toate fațetele meseriei, dar nu a mers mai mult în această direcție, pentru că „am vrut să fac lucrurile bine, nu poți să fii și producător, actor, regizor, și să le faci bine pe toate“. Dacă ar fi să dea un sfat tinerilor actori, Alain Delon ar da sfatul pe care el însuși l-a primit de la regizorul Yves Allégret, cu care a lucrat la primul său film. Datorită acelui sfat, spune el, a devenit actor și nu comediant: „Fii ceea ce ești, privește cum privești tu, zîmbește cum zîmbești tu, spune cum spui tu, fii tu însuți, nu juca, fii tu însuți, trăiește“.
Actorul nu a făcut multe roluri de comedie, dar nu pentru că nu ar fi vrut, ci pentru că altele erau așteptările publicului. „Publicul voia să mă vadă întru-un rol precis, fie bandit, fie polițist, iar în final trebuia să mor, ca toată lumea să fie fericită. Dacă nu le dădeam ce doreau, azi nu aș fi fost aici.“
Alain Delon este și un colecționar pasionat: „Am o colecție de picturi și de desene. Obiecte de bronz. Ceasuri. Am fost militar înainte de a fi actor. Întotdeauna mi-au plăcut armele. Și deși mi-am dat mult din colecție, le-am păstrat pe cele mai frumoase și care nu se pot vinde. Un Colt, de exemplu, nu se poate vinde“.
„Elvira Popescu este una dintre femeile pe care le-am admirat cel mai mult“
Legat de cinematografia română, actorul recunoaște că știe destul de puțin. A văzut Bacalaureat, dar deplînge faptul că în Franța nu există un birou care să te anunțe, afli doar accidental de astfel de producții. Chiar dacă filmele românești sînt, în ultimii ani, o prezență constantă la Cannes, actorul spune că acest festival a devenit mai mult unul de publicitate, un show, un festival mai mult american decît francez, „așa că ce să caut eu acolo?“.
De România îl leagă totuși ceva semnificativ, colaborarea cu Elvira Popescu. Elvira Popescu este una dintre femeile pe care le-a admirat cel mai mult, alături de Simone Signoret. „Am debutat în teatru în 1960, la teatrul Elvirei. Am jucat cu ea o piesă în care regizor era Visconti, în care jucam alături de Romy Schneider“.
Imaginea lui Alain Delon este deja mitizată, atît de mult încît există și o melodie Ce bine e să fii Alain Delon. Cît de bine e să fii Alain Delon? „Sînt mulțumit pentru că am făcut ce am vrut, e bine să faci ce vrei, cînd vrei, cu cine vrei, cum vrei, e ceva neprețuit, singura întrebare e că nu știi mereu ce însemni pentru ceilalți.“