„Timpul se buclează, corpul îşi aduce aminte“

Sanda NiŢescu Un fir de mărar şi cerul albastru Ediţia a II-a traducere de Irina Mavrodin, cu ilustraţiile autoarei, Editura Cartea Românească, Bucureşti, 2008, 238 p.   „S-ar zice că amintirile în memorie se decolorează exact ca şi acelea pe care le păstrăm în sertare.“ Astfel scria Blecher despre însemnătatea unei clipe şi re-facerea conţinutului ei. Cartea pictoriţei Sanda Niţescu – stabilită la Paris încă din 1967 – este rezultatul unei asemenea încercări de refacere a spaţiului memoriei afective. Prin activarea imaginilor senzorial-olfactive ce alcătuiesc tabloul unei lumi pierdute este evocată lumea copilăriei, adevărată insulă de fericire, univers al senzorialului şi al ecourilor izvorîte dintr-un imaginar „iremediabil românesc“, construit prin intermediul „amintirilor culinare“ într-o falsă carte de bucate/autobiografie de inspiraţie proustiană.   „De cînd m-am pierdut şi m-am regăsit, pe un alt plan, în afara cuibului, lansată într-o cursă vertiginoasă, străbătînd alte ţări, depăşind alte bariere, de fiecare dată pe marginea prăpastiei, în locul de unde aproape că nu poţi să te mai întorci, urlînd din răsputeri în acest vîrtej care mă tîra cu sine, m-am agăţat întotdeauna de rădăcinile acestea, care nu m-au părăsit niciodată şi a căror blîndă putere o simţeam, din ce în ce mai mult, undeva […]