Timpuri „huliganice“

„Ai venit la locul potrivit“. Cu aceste cuvinte l-a intimpinat Philip pe August Prostul din Europa orientala, in primavara lui 1988, la venirea sa in Lumea Noua. „Philip“ nu era altul decit Philip Roth, care se va transforma, la fel ca si Saul Bellow, intr-un mare prieten al celui abia sosit, „evreul de la Dunare“, Norman Manea. Asa ii placea sa se autodefineasca si romanului Mihail Sebastian, autor al unui magnific Jurnal (Destino), tradus, nu cu mult timp in urma, in limba noastra. Familia Roth emigrase, la inceputurile secolului al XX-lea, in Statele Unite, fugind de mizerie si de periodicele pogromuri, deloc rare. In ceea ce-l priveste pe „August Prostul“, autorul explicase deja, in eseul sau On Clowns: The Dictator and the Artist, acest concept fatalmente dualist: August Prostul („artistul neadaptat la cotidian“) si, infruntindu-l, in arena, Paiata Alba, care reprezinta Puterea, Autoritatea momentului. Unul dintre cei mai mari scriitori actuali, romanul Norman Manea se va vedea obligat sa parcurga, dupa cum explica in minunatul sau roman autobiografic, intoarcerea huliganului, doua exiluri „cu o simetrie simbolica“. Simetria funesta au stabilit-o totalitarismele care au exterminat si au epurat, de-a lungul secolului al XX-lea in Europa, un numar mare de non-aliniati, „extrateritoriali“, […]