TÎNĂR, caut politica. Filme din realitate

Vă salut. Cum mai staţi cu greaţa? Mie îmi mai trecuse, dar am văzut – cam tîrziu, spre ruşinea mea – California Dreamin’. Aoleu, ce jale m-a apucat! Şi ce gînduri… Pe de o parte, filmul are dreptate, aşa sîntem, nepăsători, ignoranţi şi proşti de-a dreptul; pe de alta, nu are, căci nu cred că a existat vreodată, în România, vreun om care să fi vrut să se răzbune pe americani că n-au venit în ’45. Dimpotrivă, s-a oftat masiv după perioada de dinainte de 1989. Şi, în timp ce se ofta cu o jumate de gură, cu cealaltă se aclama prin pieţe sosirea preşedinţilor americani şi integrarea în NATO. Mă rog, un film, oricît ar fi el de inspirat din realitate, rămîne un film. Cînd să mă mai lase greaţa, deschid televizorul. Şi dau peste legea retrocedărilor… Acuma, că a fost iniţiată de PC, partidul ăla de securişti şi afacerişti dubioşi, nu e de mirare. Însă, ca să vezi, chiar şi PD-L a votat pentru. Şeful suprem a văzut roşu în faţa ochilor de furie şi le-a trimis parlamentarilor legea înapoi. În concluzie, când se ajunge la interes, nici Băsescu nu-i mai poate opri pe deputaţii celui mai „cinstit“ […]