TÎNĂR, CAUT POLITICĂ. Planeta maimuţelor cu noroc şi a oamenilor fără…

Aş dori să vă supun atenţiei următoarele evenimente din viaţa mea personală. Prima. Astăzi, pe la trei fără un sfert, mult iubita mea mamă trebuia să ajungă de la Bacău la Cluj, oraşul în care locuiesc. Acum este ora 12.30 noaptea şi mama încă nu a ajuns. Mai întîi, a pierdut legătura la Paşcani, pentru că primul tren a întîrziat. A ajuns la Suceava, cu taxiul. Acolo a aflat că, şi dacă prindea trenul, era degeaba: acesta nu ar fi avut cum să treacă prin Pojorâta – copaci căzuţi pe calea ferată – sau prin Câmpulung Moldovenesc – oraş inundat cu totul. Într-un final, a luat un tren spre Cluj, tren ce ar fi trebuit să ajungă la 23.45; însă nu a ajuns nici acum.   A doua. Aseară, aşteptam pe cineva în faţa blocului, pe la 1.00. Linişte deplină, nici o maşină pe stradă, nici ţipenie de om. La un moment dat, un jeep cît un tractor sfîşie calmul nocturn, frînează cîţiva metri mai încolo şi parchează, mîrlăneşte, jumate pe trotuar, jumate în stradă. Individul opreşte motorul, îşi aprinde o ţigară şi dă drumul la casetofonul de bord. Din boxe izbucneşte, la maximum, o manea. Refrenul: „Cine are noroc […]