TÎNĂR, CAUT POLITICA. Remanieri, curve şi droguri

Vai, vai, vai, cît de multe a învăţat micul ardelean Emil Boc de cînd s-a aşezat în fotoliul de premier! Proverbialul bun-simţ ardelenesc s-a dus pe apa sîmbetei, în schimb, au crescut tupeul de mahala bucureşteană, ca şi şmecheria dîmboviţeană. Nu mă înţelegeţi greşit, nu sînt anti-Bucureşti neapărat, dar pe aici, prin Transilvania, parcă oamenii nu sar la gîtul tău aşa, doar pentru că se poate… Cineva i-a spus lui Boc că poate. Poate să-l dea afară pe Dan Nica. Cine i-a spus, ştim cu toţii foarte bine: băiatul ăla popular de la Cotroceni, jucătorul cu rîs zglobiu. Oricum, pînă aici, nici o pagubă – n-o să plîngă nimeni după Nica, un incompetent şi atît. Problema e că PDL face cu PSD ce a făcut PNL cu PDL nu demult. După această demitere, ieşirea de la guvernare a PSD-ului pare iminentă. Şi, pentru a nu ştiu cîta oară, ne întoarcem de unde am plecat. Şi atunci stau şi mă întreb: ce rost a avut şi ce rost mai are? Buletinul de vot a devenit şerveţelul cu care hapsînii ăştia de politicieni se şterg la gură, după ce au mai înfulecat o porţie de putere.   Acum, PDL visează să rămînă […]