Tînărul Geo Bogza (II)

Majoritatea textelor din Poemul Invectivă sînt lucrate foarte strîns şi concepute în logica unei demonstraţii dinamitarde. Diferitele „lecţii“ comunică între ele şi pot fi văzute ca secvenţe ale unui modul (anti)educaţional. Antiromantica e titlul unei poezii scrise de Geo Bogza în aceeaşi perioadă şi care se va regăsi în Orion, antologia din 1978. Însă nu toate volumele tînărului Bogza ilustrează revolta şi scandalul; după cum, în cuprinsul unuia şi aceluiaşi volum, apar diferenţe semnificative de abordare şi conduită poetică.   Maturitatea lui Geo Bogza se vede şi din modul conştient în care el selectează un anumit cod pentru versurile ce urmează a fi paginate. Jurnal de sex (1929) nu arăta o maturitate artistică, dar una de concept, da. Poemele debutului editorial diferă numai prin termenii lexicali. Ele sînt aproape identice ca formulă şi respiră, toate, inconfundabilul aer arghezian. Junele îşi imită, ca un elev studios, maestrul de impudoare expresivă, folosind acelaşi gen de titlu (un verb substantivat) pe toată întinderea plachetei: Începeri, Coborîri, Lunecări, Unduiri, Creşteri, Lepădări… Sub asemenea aerate, „poetice“ titluri este plasată obsesia erotică, netransformată încă, la Bogza, într-una sexuală. „Am pus o bucată de carne în fiecare cuvînt“, scrie arghezian foarte tînărul poet în ale sale Fugiri. […]