Ţipătul mut. Forme ale exprimării şi înfrînării feminine în „la Belle Époque“

Dacă mi-ar fi îngăduit să aleg din mormanul de cărţi care vor fi publicate la o sută de ani după moartea mea, ştiţi ce aş lua? Nu, n-aş lua un roman din această viitoare bibliotecă, nici o carte de istorie. Aş lua pur şi simplu un jurnal de modă ca să văd cum se vor îmbrăca femeile la un veac după trecerea mea în nefiinţă. Iar aceste veşminte mi-ar spune de spre umanitatea viitoare mai multe decît orice filozof, romancier, predicator, savant.“ (Anatole France) Pe urmele scriitorului francez, am realizat această operaţiune, dar în sens contrar, întorcîndu-mă pe firul timpului cu peste un secol şi deschizînd filele primului jurnal de modă scris în limba română, Moda ilustrată. Rîndurile care urmează mi-au fost prilejuite de recurenţa a două accesorii vestimentare, boaul şi pălăria, pe care mi-am propus să le examinez nu într-o optică idealizatoare, dar cu înţelegere şi tandreţe. Boa În dicţionare, cuvîntul „boa“ este înregistrat cu două sensuri: (1) animal carnivor şi neveninos care-şi sugrumă victima înainte de a o înghiţi; (2) fîşie lungă de blană sau de pene pe care femeile şi-o puneau în jurul gîtului. Cum se va fi produs acest transfer metonimic? (Analogia cu animalul care se […]