Toate muzicile pamintului

Alessandro BARICCO Novecento Traducere de Michaela Schiopu, Editura Humanitas, Colectia „Cartea de pe noptiera“, Bucuresti, 2002, 80 p., f.p. In 1994, anul aparitiei micului volum Novecento, Alessandro Baricco parea sa fie, la numai trei ani de la debutul sau ca scriitor (cu romanul Castelli di rabbia, 1991), un nume sonor in mediul literar italian. Cel de-al doilea roman al sau, Oceano mare (Rizzoli, 1993), ii adusese consacrarea din partea criticii (cel mai prestigios premiu literar din Italia, „Viareggio“) si un imens succes de public. O voce noua si originala, marcata de o voluptate aparte de a povesti, se contura tot mai pregnant in literatura italiana a anilor ’90, aducind cu sine o formula miraculoasa a succesului editorial. Scriitorul italian are in spate o traiectorie intelectuala interesanta: studii in filozofie (a sustinut teza cu nimeni altul decit Gianni Vattimo, avind ca subiect teoria estetica a lui Theodor Adorno) si, inainte de a deveni reputatul romancier de astazi, o cariera de critic muzical, prima lui lucrare publicata fiind un eseu despre opera lui Rossini. Cu adevarat interesant, insa, este faptul ca mai toata opera lui literara lasa impresia ca romancierul este dublat sottovoce de muzicologul din el. La Alessandro Baricco, actul de […]