Totul sau nimic

Lumea noastră literară nu este numai un spaţiu al orgoliilor şi vanităţilor exacerbate, al concurenţei sălbatice, fără reguli şi fără spirit de fairplay, al grupurilor de interese şi al taberelor agregate generaţionist ori ideologic. Ea este şi una a prieteniei dezinteresate, a solidarităţii cu o valoare artistică şi umană şi a unei istorii ce poate şi merită să fie păstrată în memoria culturală, prin instrumentele specifice. Aurel Dumitraşcu, poet dispărut la 35 de ani, în 1990, are în Adrian Alui Gheorghe un prieten devotat şi un editor care se îngrijeşte de textele sale, fie ele antume ori postume, publicate ori inedite, lirice, diaristice ori epistolare.   O mie şi unu de picioare verzi este o antologie poetică reprezentativă şi cu informaţie biobibliografică utilă, nu însă şi cu o notă de argumentare a selecţiei, care n-ar fi fost de prisos. Selecţia este bună şi profilul de poet al lui Aurel Dumitraşcu se vede compus şi recompus din liniile esenţiale ale creaţiei sale, ca şi din tuşele fiecărei etape, de la cea a extremei tinereţi la cea a finalului dominat de sentimentul şi de preajma morţii. Problema implicată de orice antologare selectivă tocmai aceasta este: să fie găsit un cadru de echilibrare […]