Transformarea baletului in opera si invers

  • Recomandă articolul
O poveste de dragoste, plina de evenimente cu potential gestual si aducind in prim-plan pasiunea romantica si moartea este intotdeauna un punct de plecare favorabil in crearea unui balet. Romanul lui Stendhal Rosu si Negru poseda aceste caracteristici si, pe deasupra, are darul de a fi relativ cunoscut. Iata punctul de inceput al unui impresionant edificiu muzical-coregrafic imaginat de compozitoarea Livia Teodorescu-Ciocanea si coregrafa Alexa Mezincescu sub auspiciile orchestrei Operei Nationale Romane dirijata de Rasvan Cernat. Conceput in trei acte, baletul Rosu si Negru se mentine in cadrul unui decupaj fidel textului stendhalian. Muzica baletului are mai multe fatete ce ar trebui relevate. Succint, ele s-ar putea exprima prin cuvinte ca: diversa, surprinzatoare, coerenta, adecvata. Mai putin succint ar trebui remarcate doua aspecte: capacitatea muzicii de a evolua stilistic de la un act la altul si capacitatea ei de evocare a unor imagini scenice puternice (pasajele de acumulari si culminatiile, numerele solistice, scena balului). Orchestratia este eficienta si a fost redata cu acuratete si aplomb de orchestra Operei Nationale dirijata energic si entuziast de Rasvan Cernat. Introducerea vocilor in anumite momente-cheie (cor, contratenor si soprana) conduce la aparitia unui contrapunct al conventiilor scenice, realizindu-se prin aceasta o subtila transformare a […]
Acest continut este doar pentru abonati. Pentru abonament Observatorul Cultural apasati aici.

object(WP_Term)#12883 (11) { ["term_id"]=> int(19326) ["name"]=> string(7) "Nr. 901" ["slug"]=> string(6) "nr-901" ["term_group"]=> int(0) ["term_taxonomy_id"]=> int(19326) ["taxonomy"]=> string(7) "numbers" ["description"]=> string(0) "" ["parent"]=> int(0) ["count"]=> int(31) ["filter"]=> string(3) "raw" ["term_order"]=> string(1) "0" }