„Trebuie să păstrezi pasiunea, durerea, furia, nu să te purifici de ele“

Gwenaëlle Aubry (n. 1971) este, fără îndoială, una dintre cele mai interesante şi mai originale voci de pe scena literară franceză a ultimilor ani. După terminarea studiilor – la ENS şi la Trinity College – a obţinut titlul de doctor în filozofie şi, în prezent, este cercetătoare la CNRS şi predă filozofia la Universite Paris IV – Sorbonne. A publicat şase romane, cu teme foarte diferite între ele: Le diable détacheur (1999), L’isolée (2002), L’isolement(2003), Notre vie s’use en transfigurations (2007), Personne [Nimeni] (2009), Partages(2012), care au consacrat-o ca prozatoare, precum şi cîteva eseuri despre filozofia antică şi receptarea ei astăzi. Romanul Nimeni, pentru care a fost recompensată, în 2009, cu prestigiosul Prix Femina, a fost tradus şi în limba română de poeta Svetlana Cîrstean, la Editura Pandora M. Gwenaëlle Aubry a fost prezentă la ediţia de anul acesta a Tîrgului de Carte Gaudeamus pentru lansarea ediţiei româneşti a romanului Personne.   Cînd aţi început să scrieţi? Mi-a fost întotdeauna greu să stabilesc cu precizie momentul în care am început să scriu. Dar ştiu că a fost devreme, cîndva în copilărie. Îmi amintesc foarte bine încă din adolescenţă nevoia de acest gest cvasiritualic de a scrie, de a întrerupe, la […]