Acest continut este doar pentru abonati. Pentru abonament Observatorul Cultural apasati aici.
Trei ştiri despre şcoală şi o scrisoare
- 04-06-2010
- Nr. 527
-
Ovidiu ŞIMONCA
- Editorial
- 3 Comentarii
Prima ştire: abandon şcolar Mediafax, 1 iunie 2010: Criza economică a dus la creşterea numărului copiilor săraci din România la peste 350.000, dar şi la triplarea ratei abandonului şcolar, circa 40.000 de copii, majoritatea din mediul rural, renunţînd în fiecare an să mai meargă la şcoală, susţin reprezentanţii World Vision România. World Vision România atrage atenţia că în România anului 2010 accesul la educaţie rămîne o problemă pentru mulţi copii şi familiile acestora, criza economică şi financiară făcînd ca accesul la educaţie să fie tot mai dificil. A doua ştire: s-a dat bacul Mediafax, 1 iunie 2010: Ministrul Educaţiei, Daniel Funeriu, a anunţat că 18 la sută din totalul personalului didactic a participat marţi la grevă, restul profesorilor fiind la cursuri, în zilele următoare fiind aşteptată o reprezentare la proteste de sub cinci la sută. Demnitarul a spus că examenul de bacalaureat s-a desfăşurat normal şi în a doua zi a probei de competenţe lingvistice într-o limbă de circulaţie internaţională, în toate centrele. El a solicitat profesorilor să reînceapă cursurile, adăugînd că înţelege situaţia dificilă cu care se confruntă personalul din învăţămînt prin reducerea cu 25 la sută a salariilor, dar aceasta este forţa economică a României în acest […]
1. In invatamantul preuniversatar, numarul profesorilor barbati nu cred ca depaseste 5% din numarul total al cadrelor didactice, iar, in general, rascoalele si revolutiile au fost organizate si duse pana la scrificiu de barbati, care sunt mai responsabili, mai perseveranti si mai motivati ideologic.
2. Dupa 1990, titularizarea in invatamant s-a facut, mai ales, prin vanzare-cumparare la vedere (fara scrupule si fara jena, vreau sa spun). Iar posturile s-au cumparat mai ieftin sau mai scump, in functie de vadul oferit (de la cateva sute la mii de euro). De aceea, multe dintre profesoare au familii destul de instarite (parinti, soti, amanti…), care au avut cu ce sa le cumpere un post cat mai bun. Astfel, ele, care vin la scoala in automobile de lux, ca sa-si afiseze vestimentatia sau sa-si zdrangane bijuteriile, nu sunt afectate in niciun fel de scadrea salariilor.(In orase, numarul celor cu dureri doar in coate depaseste 50%).
3. Multi dintre cei batrani au trecut prin umilinte infinit mai mari si mai diversificate, asa ca nu mai pot reactiona la nimic. In scoala mea, trei dintre ultimii pensionari au murit, zdrobiti fizic si moral, chiar in anul iesirii la pensie.
4. In fiecare scoala, securitatea comunista avea, cel putin, patru, cinci informatori, iar o parte dintre ei sunt inca activi si chiar activeaza (minarea sindicatelor, zvonuri, amenintari etc).
5. Nu exista un singur sindicat pentru toate cadrele didactice din Romania, ci un numar mereu variabil de sindicate,condus, sigur, de Eterna Securitate prin fostii turnatori remunerati.
6. De aceea, niciodata n-am reusit sa intram toti deodata in greva (impreuna cu studentii, cu asociatiile de parinti, cu toti intelectualii din tara asta vanduta din fasa).
7. Gradul de cultura, inclusiv cultura politica, variaza in randul cadrelor didactice de la zero la suficient, fara sa ajunga la constiinta apartenentei la un grup omogen, de tip TOTI PENTRU UNUL SI UNUL PENTRU TOTI.
Colegii mei au vrut greva, la inceput, pe urma au renuntat unul cate unul. Le-a fost frica. Profesorii n-au constiinta ca ei sunt primii chemati – ca intelectuali critici – sa spuna NU oricarei forme de abuz a Puterii. Suntem paralizati. Eu am fost in greva, dar ieri si azi m-am dus sa inchei situatia scolara, iar saptamana viitoare am mai chemat cativa elevi la scoala, sa-i ascult, poate ca nu raman corigenti. Dupa cum se vede, s-a ales praful de protestul nostru.
triplarea ratei abandonului scolar nu inseamna decat faptul ca vom avea mai multi muncitori necalificati, o tara tot mai mult populata de oameni fara educatie si cu venituri foarte mici. viitorul Romaniei e deja destul de previzibil: o rezerva de forta de munca ieftina si incapabila in a-si articula nemultumirile.