Acest continut este doar pentru abonati. Pentru abonament Observatorul Cultural apasati aici.
Turbulenţe. Urmează limpezirea?
- 28-01-2010
- Nr. 510
-
Ovidiu ŞIMONCA
- Editorial
- 8 Comentarii
Se vorbeşte, în aceste zile, despre „criza presei“; mai ales printul ar fi în mare suferinţă. Au fost şi pe VoxPublica exprimate mai multe îngrijorări (Alexandra Bădicioiu, Dragoş Stanca) despre momentul de cumpănă în care se află presa scrisă. Oricît avans ar fi luat Internetul, nu cred că trebuie să ne înnegrim evoluţia şi să ne aruncăm singuri în groapă: realitatea lecturării gratuite a ziarelor pe Internet nu se va perpetua la nesfîrşit. Destul de repede, un an-doi-trei, se va ajunge să se plătească lectura ziarelor în variantă on-line. Pînă în acel moment, ce va revoluţiona suportul pe care este livrată informaţia, dar nu va modifica principiile jurnalismului, ne continuăm supravieţuirea în acest interstiţiu destul de precar financiar. Dificultăţile presei scrise se cunosc, în România s-au închis ziare peste noapte, se ştiu şi greutăţile presei culturale de a rezista şi pe print, şi on-line (în mediile jurnalistice nu se vorbeşte prea des despre realitatea presei culturale; totuşi, închiderea revistei Idei în dialog, spre exemplu, sau restrîngerea Ziarului de duminică în on-line nu sînt deloc motive de exaltare: reviste competitive îşi rafinează exprimarea existînd pe piaţă, împreună, în concurenţă, astfel încît cititorul să poată compara şi diseca presa culturală, în […]
Am parcurs atent, ca de obicei, printul acestui numar si am ,,rasfoit\” cu aceeasi curiozitate comentariile postate in spatiul on line al O.C. Prima impresie imi configureaza aspectul unui camp de batalie pe ale carui suprafete s-a asternut un calm ostenit, fragil, prevestitor, poate, de viitoare infruntari, pe care le pregateste in taina ,,strategul\”-sef, retras pentru o saptamana din situ-ul obisnuit. In redutele ,,politicii\” armele abia ce mai scapara, incrancenarea pare sa se fi domolit; ici-colo, din cate o rubricuta somnolenta (,,zoom out\”, de pilda) un franctiror insubordonat (sau dimpotriva) continua sa lanseze haotic si inutil cate o petarda sau o rafala spre aceeasi tinta – himera (,,marii moguli paltiniseni \”-sic! si catre cei ,, mai putin autizati de Heidegger \”- sublim, nu?! ). Comentatorii din eter dau si ei unele semne de oboseala sau de prea plin. Postarile nu se mai aglomereaza ca-n ,,zilel bune\” ale campaniei electorale sau cand se aude comanda ,,foc\”! E bine, e rau ? E bine cred pentru ca revista, cititorii ei si, in ultima instanta, universul nostru cotidian au nevoie de mai multa liniste, de un plus de ragaz, de autoreflectie. Este totusi mai putin bine deoarece provocarile lansate de editorialul d-lui O. Simonca si de materialul semnat de dl. O.Draghia in legatura cu fenomenul de criza in domeniul presei nu par sa fi incitat la discutia pe care se putea sconta. Spatiile de pe site rezervate acestora au ramas saracut mobilate. Destinul presei romanesti trebuie -fara ndoiala- sa ne preocupe, dar nu neaparat sa ne si ingrjoreze. Nu asaltul internetului si nici actuala criza economico-financiara prin care trecem sunt cele care pericliteaza edificiul de hartie al gazetariei romanesti. Nu renuntand la achizitionarea unui ziar sau a revistei cu care ne-am obisnuit ne vom rotunji economiile la care suntem obligati. Decesul recent al unor periodice si moartea dinainte anuntata a altora este rezultatul senzatiei de satietate pe care l-a instalat o parte a actulei prese prin calitaea sa mediocra, prin cultivarea excesiva a formatului tabloid, prin goana sterila pentru senzationalul care socheaza, si – in ultima instanta- datorita modului in care se practica meseria de jurnalist de catre un numar deloc neinsemnat de asazisi profesionisti ai breslei. Cei care se refugiaza in on line o fac cu convingerea ca taxarea acestui serviciu intr-un viitor apropiat ii va salva. Se inseala, cred, amarnic. Acest spatiu este in si mai mare masura supus vicisitudinilor concurentei decat domeniul print-ului. Concurenta este aci imensa, nelimitata, si ei ii vor rezista doar aparitiile trainice, construite cu pricepere, onestitate si profesionalism. Ziare ca ,,Times\”, New York Herald Tribune\” sau ,,Le Monde\”, de pilda, vor dainui negresit, in aceeasi solida formula editoriala, fara sa resimta sensibil efectele actualei crize, asa cum au trecut si peste cele anterioare. Efemeridelor de scandal, de lupta partizana, foitelor garnisite cu aceleasi can-canuri, buletine meteo, horoscoape si sudoku le va trece curand vremea. Nu-i mai putin adevarat ca presa este datoare nu doar sa vina in intampinarea asteptarilor publicului cititor, ci si obligatia de a largi sfera de interese a acestuia,de a-i inlesni accesul la zonele culturale ale existentei. Pe scurt, cum isi va asterne, asa va dormi !
P.S. Nesteptat de multe erori de redactare si de corectura in acest numar.Pacat !
Cred ca O.C ar trebui sa se reflecteze mai bine la principiile deontologice ale jurnalismului. Ultimul studiu al unui institut international de prestigiu demonstreaza ca presa din Romania este cea mai corupta. Eu dau un exemplu, Mihai Fulger, articolul dansului din acest numar despre Cristi Puiu este mult mai penibil decat orice articol scris de Adrian Paunescu la care facea referire doamna Musat. Ori O.C a inceput sa accepte articole scrise in acelasi stil de Adrian Paunescu? Unii colaboratori par a avea alt doilea contract de munca, asa cum pare domnul Mihai Fulger, in cazul dansului la domnul Bobby Paunescu proprietarul lui B1TV. In acest mod, OC isi pierde credibilitatea. Se verifica cel putin datele pe care unii coloboratori le scriu? S-a ajuns la paradoxul in care comentariile sa fie mai veridice decat textele. Probabil este o ratiune pentru care este bine ca se citeste in versiune electronica.
Cel mai versatil autor care scria in ID este Alex Leo Serban, cel mai plicticos Ioan Stanomir.
@ cineva
Ce inseamna, in opinia dv, „cultura pe bune’?
Rezistenta pe piata a revistei dvs., in conditiile in care spre alte reviste curg sponsorizari cel putin ciudate, gen Gold Corporation, spre „Romania literara” si „22”, este remarcabila. Eu o citesc de multe ori pe print, cumparand-o la Bucuresti, si imi produce destule momente placute. Am citit cu delicii textul doamnei Carmen Musat despre Horia-Roman Patapievici. Interviul cu George Ardeleanu, despre N. Steinhardt, omul ferm, dar fara resentimente, mi-a produs o incantare linistitoare.
Cred ca ar fi nevoie si la cronicarii literari ai revistei de mai multa combativitate. Sunt foarte surprinsa ca avem o critica literara de intampinare destul de concesiva.
Draga redactie,
Ma aflu inca sub efectul stupefiant al disparitiei Ideilor in dialog, poate cea mai serioasa revista de cultura de pe la noi. Inca sper ca e doar o stire falsa… Insa nu inteleg cum HRP, sub girul caruia apare ID, acest manager cultural fara mari cusururi (cum sustin atatia, inclusiv Doamna Musat), a putut lasa o revista de izbeliste, care probabil nu o ducea bine nici inainte, stiut fiind ca un faliment nu vine peste noapte daca situatia ar fi fost una “pe active” din timp. In mijlocul atator indivizi interesati de cultura, nu putea presedintele ICR, la putere din nou de doua luni incoace, sa caute un mecena, un om de afaceri care sa faca un pustiu de bine pentru ID? Nu avea Cocos bani sau macar amicul sau Valeriu Stoica pentru ID?
Dar, pe de alta parte, nu ma mir ca a disparut. Ideile… aveau ceva inchistat si maniac in felul in care isi ordona ani la rand temele, intotdeauna aceleasi. In orice numar, totul mirosea a camera inchisa: mereu dreapta intelectuala. Ori mizeria culturii de masa (ce absurd-hilare pareau articolele ultragiate, defetiste si pline de pasiune ale Terezei Bradusei Palade), ori regasirea modelelor religioase, ori reabilitarea studiilor scolastice in ochii unui public indiferent, ori demonizarea comunismului (si a oricarui firicel de gandire stangista), ori ridicari in slavi, chiar daca mascate, ale dreptei (chiar si a celei romanesti, daca exista, vezi cazul TRU), ori recenzii pe gustul temelor de mai sus. Desi conservatorismul liberal pretinde a nu fi ideologie, iata cate putine idei are! Totusi, in ID articolele, poate prea lungi si adesea prolixe, erau impecabil scrise. Dar cine citea o revista atat de opaca la gusturile ceva mai lumesti ale publicului nostru consumator de cultura? Si cine, in cazul in care o cumpara, nu se simtea ofuscat de aroganta elitista a multor articole, senzatia de raceala si distanta condescendenta fata de cititor, fata de omul obisnuit, sentimentul importantei si a prestigiului celor care ne vorbeau din paginile ID-ului? Impecabil, dar de amvon. Logic ca trustul a lasat revista balta cu cei 10 cititori lunari, devotati si umiliti ca niste penitenti, pe care ii avea! Si numar de numar resaparea acelorasi marote uzate!
OC-ul are in schimb rubric diverse, tonul e mai mai mundan, contactul cu cititorii mai cald, disponibilitate mai mare la schimbare. Faceti o treaba buna si va felicit! Dar daca ar trebui sa platesc pentru a citi online OC, nu as face-o. De ce? Aici sunt, ma rog, scaparile Dvs., de fapt, scapari pe care le identific si la alte reviste culturale. Am sa o zic pe fata: pareti foarte provinciali. Sunt multe articole politice, care fac rating, ce aduc aminte de un editorial decent din alte vremi la un cotidian de rand. Poate prea multe. Apoi, desi la noi aparitiile editoriale de calitate sunt rare, aveti putine recenzii serioase la carti de interes cultural. Cu exceptia lui Paul Cernat, absolut benefic la OC, nu va mai ocupati de cultura pe bune. Va tineti parca de opinii, de comentarii, ceva mai avizate decat in alte locuri, dar nu culturale (in sensul tare al cuvantului). As vrea mai multe recomandari de lectura in OC, si nu cronici de intampinare scrise pe coltul mesei sub imperiul amicitiei. Mai putine recomandari teribiliste, care, oricat de in pas cu timpul si cu gusturile de rand ar fi, da, va aduc cititori si implicit cumparatori, dar nu sunt cultura, ci divertisment cultural. Ceva din tinuta impecabila a Ideilor nu ar strica OC-ul. Dar poate anvergura la care visez eu v-ar ucide publicul si-asa putin. Dar de ce sa nu sper? Chiar nu se poate sa ridicati macar cu un nivel stacheta revistei? Incet, incet luati drumul Dilemei Vechi, hebdomadar de opinii inteligente si nu de cultura, cum cred inca multi. Sper insa sa nu alunecati in a fi opusul revistei de atitudini pdl-iste 22. In rest, numai de bine!
Liberté, égalité, naïveté
—
Un om căra în spate
Un dram de naivitate.
http://www.ivcelnaiv.blogspot.com/
Nu, n-am avut nici o satisfactie, atunci cind am aflat ca nu va mai aparea revista „Idei in dialog”. Ce am scris in acest text este convingerea mea (si a noastra, ca redactie).
O presa culturala cu tot mai multe expresii publicistice ajuta la cultivarea publicului si ofera calea unui dialog intelectual. Publicul are nevoie de presa culturala, cit mai buna si mai variata.
Sigur, putem discuta oricind despre continutul, forma de prezentare si subiectele abordate de „Idei in dialog” (am avut deseori impresia ca articolele sint prea lungi si plicticoase, ca lipsesc pagini de actualitate culturala, ca nu se acorda destula atentie artelor – prea putin teatru, prea putin despre expozitii si galerii). Dar asta nu inseamna ca ma bucur in vreun fel de disparitia acestei reviste.
Va marturisesc ca intotdeauna am citit multa presa culturala si am apreciat un articol bun, oriunde ar fi fost publicat. Si in „Idei in dialog” au fost multe texte bune. Eu chiar cred intr-o concurenta care sa fie rezultatul existentei revistelor culturale pe piata libera, acolo unde se confrunta opinii, idei, informatii, acolo unde cititorul te apreciaza sau te apostrofeaza. Toate acestea sint posibile daca revistele culturale apar si ajung la cititor, care nu ramine indiferent.
Din acest motiv, am lansat in articolul de mai sus si o provocare: cum arată, în viziunea dumneavoastră, o revistă culturală pe care doriţi să o citiţi constant şi cu plăcere?
Asteptam cu interes raspunsurile si opiniile dumneavoastra.
Cu stima,
Ovidiu Simonca
Chiar n-ati avut o mica satisfactie launtrica in momentul cand s-a pus lacatul pe „Idei in dialog”? Domnule Simonca, nu mai fiti bunul samaritean.