Uitarea, program de guvernare

Gata? Uităm? Dintr-o dată s-au şters cu buretele toate animozităţile, tensiunile, rivalităţile, duşmăniile dintre PSD şi PDL? La adăpostul „interesului naţional“ închidem gura şi nu mai comentăm? Ne plasăm în postura celor care justifică această alianţă, care îşi pierde premierul înainte de a-şi forma echipa guvernamentală? Ca jurnalist nu doresc să mă ascund în spatele „interesului naţional“. Această sintagmă a fost folosită mereu pentru a susţine cele mai stranii şi mai tulburi combinaţii. În 1992, PSD a fost susţinut de PRM în guvernare (îmi amintesc de un sinistru secretar de stat, Sever Meşca, de la PRM, care conducea singur Ministerul Culturii, peste orice ministru pesedist). Mai departe, CDR s-a aliat (ah, „interesul naţional“!) cu PD la guvernarea din 1996, iar PD a fost primul care a dezertat. Pe urmă, în 2000, „interesul naţional“ ne-a îndemnat să-l votăm pe Ion Iliescu în faţa lui Vadim Tudor (în acel an, 2000, Traian Ungureanu avea o poziţie mult mai echilibrată, susţinînd că electoratul ar trebui să decidă după propria preferinţă, fără să se organizeze mitinguri de susţinere pro-Iliescu, cu pancarte fluturate în stradă). Mereu, mereu, „interesul naţional“ ne-a îndemnat să închidem ochii la combinaţiile din politica românească. Acum, foarte mulţi comentatori politici sînt […]