Un basm sud-coreean în care se spune „mi-e foame“ în limba română

În cadrul FITS, am avut ocazia să vedem un spectacol total diferit faţă de genurile cu care sîntem obişnuiţi. Povestea lui Haruk, a Companiei de teatru Tuida, din Coreea de Sud, vorbeşte, ca într-un basm, despre un cuplu care-şi doreşte cu ardoare să aibă un copil, iar într-un final, Spiritul Copacului se îndură şi le oferă un copil – Haruk (care ştie să spună doar un cuvînt, „haruk“, părinţii lor ajungînd şi ei să vorbească în „harukiană“). Spectacolul, care aduce şi elemente din teatrul de păpuşi, dar şi din teatrul-dans, îmbină motive noi cu elemente din poveştile tradiţionale coreene, venind cu o abordare inedită – de pildă, instrumente muzicale neconvenţionale, precum sticle –, un joc foarte expresiv al măştilor, o dublare a firului poveştii prin jocul de umbre (o umbrelă în spatele căreia actorii stilizează formele pentru a crea, în mic, lumea care se desfăşoară, la dimensiuni monstruoase, în spatele lor). Am stat de vorbă cu Yosup Bae, regizorul acestui spectacol, despre stilul de teatru coreean, despre simbolistica folosită şi puţin şi despre contactul cu spaţiul românesc.   Cu siguranţă spectacolul Povestea lui Haruk pare destul de exotic pentru spectatorul european. Probabil însă că este un spectacol care apelează la […]