Un bun maghiar la sanatoriul lui Lechner

La momentul în care a debutat ca romancieră, în urmă cu trei ani, Andrea Tompa era deja un foarte apreciat critic de teatru, cu o scriitură stăpînă pe sine, puternică şi argumentată. Originară din Cluj, Andrea transformă această identitate complexă, cea de maghiar din/în România, în substanța profundă a cărţilor ei de ficțiune – ambele (deocamdată), şi Casa călăului, şi Din cap şi de la picioare, călătorind înapoi, în trecut, în amestecată lume ardeleană, a anilor comunismului, în primul roman, în jurul Trianonului, în cel de-al doilea. Ambele sînt, întru-un fel, romane ale unui oraş (Cluj) şi ale convieţuirilor imposibile. O carte „a traumelor istorice, a asimilării, ca şi a Clujului dinainte şi de după Primul Război Mondial“, după cum scrie un critic, Din cap şi de la picioare, care spune povestea a doi studenţi medicinişti în ajunul şi în timpul a ceea ce pentru români e Marea Unire, iar pentru unguri, o tragedie naţională, este mărturia unei „nostalgii după un acasă măturat de istorie“. Mergînd pe firul vieţii unei mame şi a fiicei sale în Transilvania lui Ceauşescu, Casa călăului reconstruieşte teatral Clujul originilor, cu dramele de interior ale familiilor şi ale spectacolului, trist sau vesel, al străzilor. Dacă […]