Un debut colectiv în poezie

„[…] uneori am impresia că poezia e cel mai cool gadget de care am nevoie.“ Sabina Comșa, Lumina de avarie În anii ’80 ai secolului trecut, debutul colectiv reprezenta o formă de frondă, un mod de a atrage atenția într-o lume literară oarecum monocromă, draconic supravegheată prin filtrele comuniste. După 1989, într-un spaţiu cultural cît de cît diversificat, statutul debutului colectiv s-a schimbat și este din ce în ce mai dificil să atragi atenția prin acest tertip publicistic. Mai degrabă, în cazul multor scrieri colective, şi mă refer aici mai ales la proză, ar fi vorba pur și simplu de experiment, și aș putea exemplifica prin romanul colectiv Rubik (Polirom, Iași, 2008) sau prin microromanul Filo, meserie! (Aula, Brașov, 2005). Merită men­ționat, din acest punct de vedere, și volumul coordonat de Ruxandra Cesereanu, Poveștile Duniazadei, ale sclavei sale Rasazada și ale regelui Sahzaman (Tracus Arte, 2012). În ceea ce privește debutul colectiv cu un volum de poezie, însă, nu se mai pune la modul acut problema experimentului decît dacă aceasta este inten­ția autorilor (cam același lucru se poate spune și despre scrierile colective în proză, însă, după cum am atras atenția, aici tentația spre experiment e mai mare). De obicei, […]