Un destin asumat

Un scriitor Nascut intr-o familie de evrei din Budapesta, Imre Kertész nu a fost crutat de experienta lagarelor concentrationare. Doar ca a avut nesansa de a fi fost deportat la virsta de cincisprezece ani, virsta delicata a formarii, virsta naivitatii si a increderii in viitor, virsta sensibilitatii si a primelor experiente marcante. Sau poate tocmai aceasta a fost sansa supravietuirii sale ca individ si ca eu: faptul ca ruptura s-a produs intr-un moment in care nu exista o personalitate bine conturata, cu atit mai putin constiinta si asumarea evreitatii. De aceea probabil Imre Kertész reuseste atit de bine sa-si asume aceasta experienta si s-o converteasca pozitiv, neparasindu-si nici un moment trecutul. Spun pozitiv pentru ca alege sa devina scriitor, iar o carte, dincolo de orice, este un obiect estetic. Cu atit mai mult cu cit cartea sa este un roman, nu o carte de memorii, nu un jurnal, nu un reportaj, care ar fi impus in primul rind conventia autenticitatii intr-un fel limitatoare. La nivel textual este o carte nemarcata de ruperi ale discursului, de frinturi schizoide sau, ceea ce ar fi fost cel mai rau, de unde de patetism, de revolte impotriva destinului nedrept, de acele ingrozitoare „de ce“-uri. […]