Acest continut este doar pentru abonati. Pentru abonament Observatorul Cultural apasati aici.
Un „Homo Sovieticus“: Vladimir Tismăneanu (III)
- 13-02-2013
- Nr. 661
-
Radu Călin CRISTEA
- SOCIETATE
- 39 Comentarii
Vladimir Tismăneanu (V.T.) publică, înainte de a părăsi România, în 1981, o singură carte, de fapt, un eseu mai dezvoltat: Noua stîngă și Școala de la Frankfurt (prescurtat ȘF), Editura Politică, 1976. Mă voi referi la acest volum – despre care V.T. afirmă (pe blogul său, 25.07.2011) că este o „pastilă“ a tezei sale de licență în sociologie din iunie 1974 și „embrionul“ lucrării de doctorat susținute în 1980, cu titlul Revoluție și Rațiune Critică: Teoria politică a Școlii de la Frankfurt și radicalismul de stînga contemporan – în limitele temei comentariului de față. Menționez că anatomia acestei grupări de iconoclaști ai marxismului aproape că a confiscat publicistica lui V.T. de pînă în septembrie 1981. V.T. scrie, uneori cu reveniri, despre precursori, fondatori, membri, uneori chiar despre confluenți cu unele din tezele Școlii, adică despre: „Noua stîngă“ (în „Noua stîngă“, Mic dicționar social-politic pentru tineret, prescurtat MD, Editura Politică, 1981, pp. 312-313, în „Noua stîngă între utopie și disperare“, text prescurtat, Revista de filozofie, cu inițialele RF, nr. 4, 1974, pp. 557-562, în „Antinomii ale moralității abstracte“, Viața Studențească, prescurtat VS, nr. 25-26, 19 iulie 1977, p. 9, în „Noua stîngă și revoluția“, I, VS, nr. 33, […]
foarte bun articol, felicitari…ar trebui sa ii crape obrazul de rusine lui Tismaneanu…sincer….mie nu mi-a placut niciodata omul acesta..si-a construit o platforma de anticomunist convins unde? in SUA la fel cum in Romania comunista ii inalta osanale \”tovarasului\”…caci nu-i asa? da bine sa fii anticomunist in SUA…
Scrie in precedenta cine-i fara ghilimele: interlocutorul caruia ma adresam. Acela care o luase peste picior pe autoarea articolului pe acea tema, iar pe mine ma incadra la „simpli forumişti anonimi, pasionaţi de cariere academice şi politice ultra-rapide”. Pe autoare nu o cunosc defel. Cat despre mine, intrebati-l pe dl. Moroianu la ce se refera exact. Pe acelasi domn Moroianu care, altfel, celor cu care e de acord le gaseste inrudiri cu contii de Anterroches.
Dar divaghez – nu despre fratii si obnubilari e vorba in acest articol.
Individul si’a dat teza de licenta precum si teza de doctorat in marxism-leninist.
Individul traitor in cartierul Primaverii, ne povesteste ce greu le era parintilor lui, cum au fost ei vezi Doamne marginalizati. Marginalizati de la ce? De la frisca ideologiei marxist-leniniste?
Individul tanjeste dupa ce’a sperat in tinerete. A studiat marxism-leninismul in anii ’80, anii Gdanskului cand marea majoritate se saturasera de comunism, doar incerca sa reziste. In acelasi timp marea majoritate spunea copiilor adevarul despre mizeria comunismului si a jegurilor care ne puneau bocancul pe gat.
Zic Marea majoritate pentru ca exista o mica minoritate de nomenclaturisti, arivisti si fripturisti si desigur copiii lor. Copiii sunt copii si au avut libertatea sa aleaga, unii au facut meserii si nu s’au bagat in jegul politic al vremii(de ex Valentin Ceausescu), altii au studiat marxism-leninismul. Sperand la o pozitie buna, mai buna, cat mai buna in aparatul de partid si de stat. Sperand sa poata ajunge la varf, sa se scoata din mizerie pe spinarea poporului ce suporta.
Individul a trait o micuta drama, a studiat marxism-leninismul pe paine si cand sa capete, dupa atata munca, in sfarsit o pozitie, acolo unde a fost si tatal sau, acolo unde spera, nu i s’a permis.
Insa ce’a invatat in tinerete aplica perfect la batranete. L’a lingusit pe Basescu mai ceva decat pe Ceausescu. I’a atacat pe cei care denuntau frauda basista mai ceva decat a denuntat in tinerete capitalismul. A incercat si reusit pe undeva sa stranga o camarila de telectuali la fel de arivisti si interesati in minciuna, doar sa aiba sansa sa ajunga in sfarsit in “lumea buna” a nomenclaturistilor. Lume care desi a simtit-o, mirosit’o, dorit’o, locuind printre ei, i’a fost interzisa in tinerete.
Comunismul a stat atat de mult in Romania si cu “nuantele” de care am avut parte nu atat din cauza lui Ceausescu (pana la urma un individ ca si Basescu sau ca oricare, oricum, un individ), ci din cauza cohortelor de arivisti, lasi, lingusitori, ideologi marxist-leninisti, ce studiau infocati teorita unui regim ce’si exploata cetatenii, proslavea conducatorul, in conditiile lipsei celei mai mici demnitati umane.
„caragieleasca’ de la Ion Luca Caragiale. Era o gresala de tipar.
….a raspuns si domnul prof. Vladimir Tismaneanu . Raspunsul dumnealui , pe masura si de altfel singurul potrivit , s-a produs ieri dupa-amiaza , la University of Chicago . Altfel spus , omul potrivit , cu raspunsul potrivit , LA LOCUL POTRIVIT.
Ma scuzati ( romanian is not my mother tongue ) , ce intelegeti prin \”caralegiasca \” ? Exista cumva si termenul \”caragialesca\” ? Multumesc.
Eseul lui RCC, dar si comentariile lui Dorin Tudora, ar merita sa fie publicate sub forma de carte. Personal, nu sunt nici surprins, nici zguduit, de tineretea marxista a marelui anticomunist. Nu numai pentru ca o cunosteam. Ci, mai ales, pentru ca un apreciabil numar de fosti marxisti au parcurs si ei transformari importante. VT se vrea adeseori companionul lor. Nu este, insa. Este însă ceea ce alt „pretin” al sau a denumit un „bolshevik antibolshevic” (Adam Michnik). Si aici este lipsit de originalitate. Iata ce mi se pare cel mai trist lucru, deoarece el reflecta un sindrom într-adevăr nevindecabil, cum spune Dorin Tudoran. Anume, impostura caralegiasca a „românului imparțial” trecut prin toate ideologiile în funcție de interesele personale ale momentului, mânat în ultimii ani de o sete de putere mai degraba leontină (Rautu, nu Tismieski). La care se adauga oportunismul de aceasi categorie: servirea celor care ne arunca osul (in ultima varianta basescian). Din motivele pe care unii dintre cititorii OC le cunosc, am preferat sa nu comentez pana la finalul acestui studiu. Pentru moment, atat.
De la înălţimea catedrei unde predaţi puneţi note şi justificaţi!
Chiar mă enervează atitudinea şi uitarea d-voastră!
De ce a murit în puşcăria comunistă omonimul d-voastră, George Manu, eminent fizician, încă nerecunoscut, dar extrem de apreciat într-un cerc restrâns? Pentru că a fost şeful legionarilor români după fuga ruşinoasă şi ticăloasă a lui Horia Sima şi ejusdem farianae!
De ce Mircea Eliade nu a îndrăznit să-şi recunoască trecutul deochiat din tinereţe? Dacă ar fi recunoscut, precum Cioran, vagabond parizian fără un boulot fixe zbura din postul profesoral de nu se vedea, aflându-se că este fascist! Ce să mai spunem de Viorel Trifa, episcop al românilor emigraţi, atunci când s-a aflat că a fost şeful studenţilor legionari prin ’33 (Goga aminteşte de el în Mustul care fierbe) a fost expulzat de urgenţă din SUA!
Ce ar păţi eminentul profesor Tismăneanu dacă s-ar afla în SUA trecutul său comunist? Nimic! Că de stângism, comunism, studiile de gen şi privind discriminarea, de toate ismele sunt pline şi la modă universităţile americane.
Cum aţi caracteriza pe Vladimir Tismăneanu care scria prin anii ’90, un panegiric Cristinei Boico (mătuşa sa, frumos ca nepot!), fostă mare mahără comunistă în MAE pe timpul Anei Pauker, şi evident dezamăgită de comunism şi exilată voluntar în Franţa, lucru care m-a enervat şi mi s-a publicat reacţia! Ce părere aveţi de cartea interviu luată lui Ion Iliescu? Ce părere aveţi de perfidia lui Băsescu de a-l pune exact pe controversatul, pliabilul, contorsionistul ideologic Tismăneanu, cu biografia lui cu probleme, şef peste Comisia care analiza crimele comunismului (y compris vrem nu vrem şi familia sa!) ?
Parca am retrai anii \\\\\\\’50 cu demascarile revolutionare si ascutirea luptei de clasa ! Dle. Radu Călin Cristea, de unde ati aparut ? Credeam ca nebunia asta a proceselor ideologice a trecut o data cu acele timpuri…s-ar parea ca nu.
Maestre, n-aveaţi cum face parte dintre „cei mai mulţi români”. Şi nici n-aveţi cum regreta asta. Au de regretat, însă, „cei mai mulţi români”, pe a căror comoditate – să-i spun blînd laşităţii – s-a bizuit Aparatul politruko-securist.
Interesant îmi pare că „gelu” ar putea fi un Tismăneanu al doilea, mai … nenorocos,
Regret că nu fac parte dintre „cei mai mulți români”!
@ heracle
Profesorul V. Tismaneanu poate preda istoria comunismului la orice universitate din Statele Unite, pentru ca are cu ce dovedi competenta in acest domeniu. Competenta (masurata mai ales prin prestigiul obtinut in urma publicarii in specialitate) este singurul criteriu folosit in universitatile de aici. Adeziunile politice sau ideologice, formale sau informale, nu sunt si nici nu pot fi luate in consideratie (ar fi o forma de discriminare).
P. Manu
Hofstra University
New York
Am provocat vilva fara voia mea. Am reprodus doar o discutie unde s-a folosit cuvantul rector. Sursa mea este de prima mana, pacat ca nu pot sa-i declin identitatea. Poate ca i-a scapat un cuvint, poate ca acel coleg al lui s-a exprimat gresit. Cer scuze pentru confuzia creata. Am fost eu insumi invitat cu ani in urma la un Mic Dejun cu Rugaciune la Casa Alba si am primit o carte de vizita de la membrul unui Rector’s Council care mi-a vorbit despre studentii sai, mi-a cerut date despre viata universitara din Romania, imi amintesc ca insistat asupra invatamintului confesional (o tema ce m-a cam luat prin surprindere) etc. Poate de aici sa fi aparut eroarea de terminologie. Nu am motive sa nu cred insa ca discutia la care am facut trimitere a avut loc. Poate ca Rectorul-Presedinte sa nu-si fi amintit de VT si P.Manu confirma aceasta ipoteza. Ramine problema de fond. Se poate ca intr-o universitate din Romania sau, in cazul lui VT, din SUA un profesor sa predea istoria comunismului (pe care logic sa-l si condamne), fara sa faca publica activitatea sa de sustinator infocat al respectivului regim? In eseu unul din autorii citati (Lavric) se intreaba acelasi lucru. Doar mi-am exprimat niste indoieli. Wikipedia in limba engleza a lui VT difera de aceea in limba romana si nu aminteste nimic despre scrierile sale de propagandist al comunismului. Cu toate rezervele privind corectitudinea informatiilor puse la dispozitie, wikipedia ramine o sursa rapida de informatie in cazuri de urgenta. Nu dezinformeaza VT prin aceste omisiuni? Doar intreb si ma retrag ca sa nu mai fac vreo boacana.
Mi-am luat timp sa citesc toate eseurile dlui RC Cristea si reactiile dlui VT. Argumentele din articole sunt imbatabile, iar citatele – incontestabile. Nu ma las total convins ca dl Cristea a avut asa, pur si simplu, o revelatie si s-a apucat sa stearga podelele cu dl Tismaneanu. E posibil sa-i fi sarit tandara, asa cum sustine, dupa una din postarile dlui Tismaneanu. Dar, ca sa ma dau filosof, daca iti sare tandara, iti sare pe loc, nu peste citeva saptamini. Eseurile sint agreabile, suculente, excelent documentate (maniacal, de-a dreptul) si aduc la lumina adevarul visat de autor. Sper, ca sa termin cu dl Cristea, sa nu fi fost minat in lupta de interese oculte. De partea cealalta, dl Tismaneanu s-a comportat descalificant. S-a apucat sa improaste cu noroi. Seamana cu acel Tismaneanu din finalul serialului: coleric, tenebros, scandalos in vocabular. M-a distrat cum compara aceste dezvaluiri cu demascarile la care zice ca l-a supus Securitatea. Nu ne spune unde si cind, n-am aflat sa fi intrat in conflict cu autoritatile comuniste. Apoi, ce sa demaste Securitatea, faptul cu un istoric lauda comunismul, adica si pe ea? Dl Tismaneanu ar trebui sa dea dovada ca are onoare si ca se raporteaza transant si sincer la acele scrieri din tinerete. N-ar fi capatul lumii. Stilul dlui Tismaneanu este stralucitor (si in pamflete!), are verb, are „fraza” si s-ar putea desparti, cu umor „marxist”, de un trecut unde foarte multi intelectuali au platit regimului obolul pentru unele avantaje. S-ar incheia astfel elegant si civilizat o istorie care are acum un iz urit. Mi-a placut infruntarea celor doi, dl. Cristea este un polemist cu care nu e bine sa te pui. Dl. Tismaneanu are talent literar, mai ales in portrete. De data aceasta a stat mai prost cu argumentele. Sint sigur ca polemica nu se va opri aici, dl Tismaneanu pare un tip prea demn pentru a se recunoaste invins atit de rusinos.
Uimitoarele Vechi Întîrziate Revelaţii
De cînd Lumea şi Pămîntul, Ce-nvaţă oamenii din Toate Astea ?!? (mai) Nimic !
Aprope devenite plictisitoare şi curioase veşnic aceleaşi fosile încă în viaţă.
Ici, Colo, Nişte Simple şi Nevinovate Adevăruri
Uneori te poţi chiar şi mira, cînd întîmplările nu seamănă prea mult a vreun Deja-Vu
Vorbim mîndri, deştepţi şi detaşaţi, de, şi despre Vladimir Tismăneanu „el însuşi”
Dar uităm, oare doar ca printr-o minunată simbolică minune
Tocmai de noi înşine şi despre Ceea Ce ar trebui să exorcizăm noi din noi înşine singuri, de s-ar mai putea, cu noi , faţă către faţă, zburătăcindu-ne oneşti, cît de cît, toate Atlantidele dus-întors de cel puţin TreiSute65 de zile înmulţit cu doi !
Şi cînd : GÎND dacă ne-am priponi în cele mai simple dintre Adevăruri, n-am mai da cu piatra atît de uşor, unii dintre noi, chiar şi dintre cei mai surprinzători „foşti” celebri disidenţi azi „lucrînd” în Cerc Intim Închis Şi eludînd-îndepărtînd alte adevăruri şi alte opinii cu uşurinţa celui mai clasic spirit neo-liberal-comunist-securist de stat drepţi
în faţa gîndirii instaurate în staulul cu pricina.
Şi fie vorba între noi, sînt multe stîne pe la noi în munţi, şi tare-s mîndrii ciobănaşii noştri, şi fudului făr’ dă păreche !
Căci, Noi Înşine, sîntem doar vînt, scursură şi pleavă şi numai urmaşii şi urmaşii urmaşilor noştri sînt vîlvătaia Spiritului şi Seva Plaiului Românesc, cei pentru care merită. Rădăcinile nu pier decît cînd, noi cu noi înşine, le smulgem, otrăvim şi le ardem.
Discrepanţe şi obsesii, stîlcirea sensurilor, laminarea, valorilor
Nobeluri, Crispări, Titluri şi Premii, “feodalisme” !
Neieşirea României din starea păgînism-barbarismelor de tot soiul, în care a fost crunt criminal aruncată de 70 de ani, şi chiar cultivarea acestora prin inocularea lor subtil-violent-perversă-direct-indirectă în spaţiul dezgolit de spirit, memorie şi educaţie, a creat din acest spaţiu un jalnic peisaj.
„Frate, Frate Dar Brînza-i Pe Bani !” zice-o vorbă-nţeleaptă, veche şi lăutărească
am putea, noi, adăuga astăzi, „Dar Brînza-i Pe” : Posturi Titluri şi Premii ( nobele, de s-ar putea)
Ridicolul a devenit Delirant, Bicisnic Nevrotic Patogen.
Cît despre “onestitate” şi “consecvenţa morală” la români, Am putea oare deschide onest o Adevărată discuţie Vreodată ? M-aş mira !
Dacă ar fi fost în mod real-concret posibilă, atunci, toţi Adevăraţii Disidenţi care s-au sacrificat în lupta împotriva comunismului şi “mîncătoriilor” de azi din lumea cultural-intelectuală ar fi fost AICI, Prezenţi şi la loc de Cinste ! Dar nu sînt !! !
Paul Goma nu este ! Paul Goma nu place ! Paul Goma continuă să fie ostracizat ! Paul Goma deranjează ! Acesta fiind doar un „mic” exemplu !
De Fapt tot nu e clar, despre ce vorbim ?!?
În acest context, clar şi bine ştiut, Despre ce am putea vorbi ?!?
Înainte de-a analiza subtilităţile detaliilor, ar trebui să curăţăm vînjos tot jegul !
ALTFEL, DEGEABA !
Pentru acest “degeaba” permanent, cultivat şi întors pe toate feţele, tot pe loc pe loc pe loc, dar Niciodată Pîna la Capătul Adevărului ( V. Tismăneanu fiind unul din Marii Maeştri ai acestei Arte, printre cei Mai Mari şi Celebri !) există o grămadă de expresii româneşti de la cele mai dulci şi haioase pînă la cele mai picante şi “licenţios poetic-neaoşe”, pentru a exprima “colorat” veşnicul MIT şi permanent Viu, în plină putere şi mai înfloritor decît niciodată, Furtul Proprie Căciuli.
Ce bine ar fi de-am ajunge să vorbim pe Şleau, chiar dacă deranjăm nişte tabu-uri, tabiet-uri, scaune, “nasuri pe sus”, coroane, titluri, premii, pretenţii şi alte tot felul de Fudulii ale “politicului corect” românesc atît de coborît în miasmele A-moralei subtile.
Se-ncumetă cineva ? Cine e pentru ? Cine, contra ? Se abţine cineva ?
De-aceea trece timpul, ca să nu-l vedem !
De-aceea vorba-i făcută, să Revină !
Am fost anticomunist de când mă știu. Tatăl meu a fost condamnat politic când aveam 10 ani. La facultate am intrat în partid, participând la schizofrenia generală. Îl lăudam (comunismul) la școală și îl înjuram acasă. Așa au făcut cei mai mulți români, chiar dacă puțini au azi tăria de a recunoaște. După aceea am beneficiat – nu mult, dar am beneficiat totuși – de unele avantaje ca membru PCR. Ce mă deosebește de Tismăneanu (aici, mai bine ar fi fost să zic: ce ne deosebește pe noi, ăia, schizofrenicii)? Simplu: bunul simț, decența de a-i lăsa pe cei „curați” să dea lecții de anticomunism.
UNDE-I PROCESUL IDEOLOGIEI COMUNISTE ???
Fără de care TOTU-I, ÎS….: vorbe goale, apă de ploaie, vorbe-n vînt, fum, rahat, praf pe tobe, gogoşi, baliverne, clipoceli într-un pahar cu apă, amăgirea busuiocului, păcăleala marţafoiului, etc., etc., etc..
Ce-aţi făcut, timp de 23 de ani, „tovarăşi” intelectuali şi celebri disidenţi pînă acum, pentru a avea acest PROCES Absolut Esenţial şi Infinit Necesar, şi fără de care NIMIC, Niciodată, NU se VA Întîmpla ???
N-aţi făcut Absolut Nimic !!!
Atunci, pînă atunci, în genunchi şi, \”MUCLES\” !!!
Despre CE mai vorbim ?!?
Lamentabil !!!!!
@herbert
Ma maguliti cind presupuneti ca as fi Vladimir Tismaneanu, ! 🙂
Biograful lui ? De ce nu, as putea sa devin, personalitatea lui VT merita studiata.
Papagalul de pe umarul lui ? Va luati dorintele drept realitati ! Nu trebuie ca cineva sa fie papagalul cuiva ca sa/si dea seama unde se situeaza adevaratele valori. Scrierile lui VT sint recenzate in cekle mai imortante reviste din domeniu, pe cind cine a auzit la nivel international de RCC ?
@domnului mihnea morioianu
Cine stie, poate ca tocmai a raspuns ? 🙂
@ heracle
Regretabila anecdota pe care o impartasiti, dintr-o ‘sursa’ la a patra mina. Idea acestui gen de insinuari de un absurd ridicol oferite ‘sub titlu de inventar’ descalifica orice efort critic obiectiv in legatura cu prof. Tismaneanu. Insasi idea unui coleg al unui alt coleg cu care va conversati dvs. despre o alta presupusa conversatie cu rectorul (Universitatea din Maryland nu are rector, ci presedinte) care n-ar fi auzit de dl. Tismaneanu desi isi cunoaste toti colegii, frizeaza penibilul.
Ma hazardez sa va propun idea ca exista suficiente argumente reale si obiectii serioase in legatura cu modul in care isi cosmetizeaza prof. Tismaneanu trecutul in prezent si prezentul in trecut. Prin aruncarea pe piata a acestui gen de dejectii nu faceti decit sa alimentati imaginea oastei de resentimentari obsesivi si ticalosi cu care intampina domnia sa orice critica. Deci, este imposibil ca presedintele niversitatii sa nu stie cine este prof. Tismaneanu, asa cum notorietatea sa academica in US (indiferent ce retineri personale ar putea avea cineva) nu poate fi pusa la indoiala, sau cum prezenta domniei sale in conducerea comitetului editorial al East European Politics and Societies academic review este indubitabila. Orice incercare de a pune la indoiala ACESTE amanunte biografice este incalificabila. Incercati alte metode.
@heracle
Functia de rector nu exista la unversitatile americane. Univeristatile sunt conduse de un ‘president”, care are o functie adminsitrativa si de reprezentare. Faptul ca o asemenea persoana nu stie numele unuia dintre sutele de profesori ai univeristatii sale este normal.
Peter Manu
Hofsta University
New York
Nu sint informatii publice in Romania despre adevarata valoare la care este perceput V.Tismaneanu printre universitarii americani. Eu as fi interesat sa aflu, eventual de la cadre universitare care pot face o evaluare avizata a cazului. Pe siteul University of Maryland (College Park) e trecuta doar o biobibliografie selectiva din care poti pricepe ca VT e un autor cunoscut de carti si articole despre comunism si post-comunism. Nici un cuvintel despre experienta lui din perioada ceausista. Am o indoiala ca VT sufla o vorba despre perioada asta nici in CVul complet care se elibereaza „la cerere”. Alte secrete…O informatie primita la mijlocul acestei saptamini. Un bun istoric, bine asezat in ierarhia universitatii bucurestene, imi povestea ca un coleg al sau de catedra a vizitat de curand Univ. of Maryland (College Park). Profesorul roman a avut un dialog cu Rectorul Univ. of Maryland (mi-a spus si numele, dar nu l-am retinut) pe care, bucuros ca un istoric din Romania lucreaza acolo, l-a intrebat ce mai face prof. Tismaneanu. Rectorul l-a rugat sa repete numele. A fost repetat. A facut o pauza si, destul de fastacit, a spus ca are pretentia de a-si cunoaste aproape toti colegii de universitate, dar, din pacate, de V. Tismaneanu nu a auzit. Poate fi o confuzie, poate ca rectorul nu putea memora atitea nume etc. De luat aceasta informatie sub titlu de inventar. Poate ca „donna romana” are dreptate: VT impresioneaza in SUA cu demnitatile lui din Romania, iar in Romania cu performantele lui din State. Am emis doar o parere, in trendul duplicitatii arhetipale a lui VT.
@ Domnii Cristea, Tudoran, O’Reilley &Co
Ar fi regretabil daca nu am putea invata mult mai mult decit ca VT si-a ascuns trecutul de tinar arivist, si a reusit sa devina in putini ani dupa decembrie 1990 un guru anticomunist, un director de constiinta al natiunii, un fel de Desmond Tutu al marelui tribunal sau mai micii comisii investite cu condamnarea ultimilor 45 de ani ai Romaniei.
Imaginea fraudei sugerata aici prin Dr. Jekyll &Mr. Hyde este usor de extins. Jocul a fost simplist , absent mai putin de un deceniu din tara natala, VT a reaparut in 1990 fluturind cetatenia si jobul sau la un colegiu in SUA, si anii de la Europa Libera. Unii sau multi au crezut ca il asculta sau citesc, si stau de vorba cu decanul de la Yale, si pentru asta nu e responsabila doar grandomania lui demagoga ci si naivitatea sau comoditatea intelectuala romaneasca, de inteles oarecum in 1990, dar nu in 2013. Importanta care I s-a dat in Romania natala, raspunderile, aprecierea, premiile conferite, totul i-a servit in SUA, unde firesc meritele in tara sa i-au fost recunoscute de generoasa sa tara de adoptie.
Nu citatele din Ceausescu il incrimineaza, ci lipsa de sinceritate, spiritul ambitios, belicos, razbunator, aerele de eminenta intelectuala, ales al mintii si in compania a tot ce are mai admirabil Romania de azi.
Nu schimbarea la fata ii poate fi imputata lui VT, ci lipsa de gratitudine fata de tara si oamenii de la care nu a avut decit de invatat si cistigat. Acum acuza “character assassination”, cind e vorba de lipsa de caracter, de fibra morala si buna cuviinta.
Oamenii invata, abandoneaza ideologii, prejudecati, trec dintr-o extrema in alta si adesea isi salveaza onoarea, fac mult bine. In Franta sub ocupatie, membrii in “Action Francaise” fondata de Ch. Maurass, si chiar in “Croix du Feu”, adica puternic rasisti au intrat in rezistenta si au murit alaturi de concetateni lor evrei. Emil Cioran il vizita la Paris pe Benjamin Fondane si mai tirziu se uita cu alta intelegere la foarte tinerii sai ani.
In fond care este teritoriul lui VT, daca istoria sa politica se insaileaza dupa cine ii mai adauga o treapta pe scara de unde se uita de sus la cei care nu-l adora inca si uitind ca este “profesorul de la Maryland” ii alinta drept “Lichea. Gramofon imbecil, pupincurist” “
M-am bucurat sa vad ca s-a tradus in romaneste cartea lui Timothy Snyder “Bloodlands”, cu o cronica excelenta de C. Constantinescu in Revista 22. O mentionez pentru cei interesati de o abordare riguroasa a Celui de al doilea Razboi Mondial, in special in lumina aproprierilor dintre comunism si fascism, a victimelor aminduorura.
Eu il citesc intotdeauna cu folos si pe Lucian Boia si nu numai, dar nu o spun ca sa-I iau cititorii lui VT.
Orwell a impus si sintagma “memory hole’, dar nu mi se pare aplicabila lui VT. El imi aminteste
total, de un politruc celebru prin rigiditate si ridicol, arhetipul activistului nesincer. Se numea N. Moraru si cei tineri sau chiar mai putin tineri nu stiu cine a fost. Sa speram ca dupa VT, chiar si Moraru poate sa se odihneasca in sfirsit.
Partea cea mai o.k. a serialului lui RC Cristea este aceea ca intotdeauna Tismaneanu a vrut sa puna monopol pe ceva: ba pe Scoala de la Frankfurt, ba pe anticomunism. Un monopol la care Tismaneanu lucreaza din greu este pentru postumitatea Monicai Lovinescu si a lui Virgil Ierunca. Cei care cunosc relatia dintre cei doi si Tismaneanu stiu cit de incordate, pina la rupere, au fost in citeva rinduri (mai ales – o data) aceste raporturi. Foarte cu greu si dupa insistenta unor prieteni de mare incredere pentru Monica si Virgil – cei doi s-au rasucit din drum si au decis sa-i mai acorde o sansa lui Tismaneanu. Try to remember, Volodea…Acum, oricine sufla o vorba despre Monica si Virgil trece prin sita lui Tismaneanu. Tismaneanu a introdus-o pe biata Monica, bolnava, suferinda, obosita, si in marea comisie prezidentiala condusa de el. Saraca Monica, abia daca puteai vorbi cu ea la telefon, avea o voce tare stinsa. Alt monopol: Europa Libera. Ar trebui sa vina un alt RC Cristea si sa scrie despre cit de sinuoasa a fost aceasta colaborare. Ar putea explica vocalul VT. care sunt motivele pentru care a colaborat atit de putin sau deloc in diverse perioade cu Europa Libera dupa \’89? Cam cite comentarii i s-au cerut si difuzat in timpul Directoratului lui Nestor Ratesh? Oare de ce? Ne va explica vreodata VT sau ramine ca si cu micile \”neglijente\” din presa ceausista? Ce zici, Volodea, te tin curelele sa povestesti si despre adevarata ta relatie cu Monica, Virgil si Europa Libera? Dar sa nu spui iar minciunele, ca iti creste nasucul.
Pentru oricine care crede ca Mr. Hyde nu apare si in SUA, din cand in cand, va inselati usor!
Se face prea multa valva in jurul lui V.T. a carui prezenta in spatiul public este deja compromisa. A devenit foarte agitat pana l-a numit Basescu sef peste comisia de analiza a comunismului si aproape isteric de pe la inceputul lui 2012 cand noua putere i-a luat jucariile pe care i le dadusera Basescu-Boc: IICMER si, de acelasi rang, inlocuirea pupilei sale Dobrincu de la Arhivele Nationale unde VT se plimba ca in pampas. Din comentariul lui Cristea nu rezulta mercantilismul bolnavicios al acestui personaj. A nu se uita ca si-a iubit si si-a tradat toti presedintii vietii sale: Ceausescu, Iliescu, Constantinescu. Pe Basescu doar il iubeste. Va asigur, ca unul care il cunoaste de decenii, ca daca actuala guvernare l-ar baga in seama si i-ar da un oscior, Tismaneanu ar pune toate tunurile pe Basescu. Pacat ca Tismaneanu n-a scultat de sfatul dat cu destui ani in urma de prietenii care il cunosc cel mai bine: trebuia sa ramina la cartile lui si sa faca doar ceea ce se pricepe mai bine. Dar – asta e Volodea…
Despre ce, care cînd şi cum, optimisme ar mai putea fi vorba pe-aici, pe meleagurile-acestea natale, româneşti ? Aveţi cumva vreo idee ? Şi cam înspre ce direcţie, domeniu, sferă, vă rog frumos, ar putea fi ? În secolul 21 ? Mulţumesc !
@ un pesimist
Cu tot respectul pentru opinia dumneavoastră, iată și opinia mea: afirmând „Acest soi de analitica pe care o propune dl. RCE, evident din resentiment, nu face altceva decat sa decredibilizeze orice atitudine anticomunista.” v-ați cîștigat dreptul de a semna „un pesimist”. Astfel de verdicte nu inspiră la optimism.
D-le Cristea, acest ultim text – din seria „dedicată” lui VT – îmi aminteşte pilda transformării apei în vin, cînd nuntaşii din Caana Galilei se mirau că vinul cel bun se da la sfîrşit, iar nu la-nceput, cum era obiceiul.
Îl găsesc cel mai bine scris. Mai are şi avantajul de a lămuri misterul unei aşa tîrzii „deconspirări” a lui VT. Spuneţi dv: Realitatea e mult mai terestră: am răspuns cum am socotit de cuviință unor acuzații deșănțate aduse mie de V.T. Am lăsat textele lui V.T. să vorbească singure.
Aşadar, VT v-a acuzat – printre altele – de „rinocerită galopantă” pentru că v-aţi exprimat încrederea şi ataşamentul pentru noua Putere din Ro. La rîndu-vă, îl descrieţi ca schizofrenic (Dr Jekyll, în State; Mr Hyde, în Ro). Eu zic că v-aţi luat revanşa cu vîrf şi-ndesat. Dar visez la cum putea fi valorificată imaginea de Janus bifrons, a lui VT, integrînd şi schimbarea din apologet al ceauşismului, în inchizitor al comunismului. Jucînd un pic şi pe locul acţiunii – totdeauna diabolic în Ro, totdeauna onorabil în State.
Pe contributors, VT spune – ca răspuns la un comentariu, parcă – ceva de genul Nu e nici o fericire să traversezi Atlanticul de 7 ori într-un an. Las la o parte inexactitatea expresiei – ar fi de 14 ori, de fapt – şi-mi închipui cum decurgea procesul metamorfozei: Din Dr Jekyll în Mr Hyde, la dus; invers, la-ntors.
Mi se pare fascinant cum nu mi s-a mai părut din vremea în care citeam Omul invizibil. Chiar pe ideea asta aş fi mers dacă VT mi-ar fi excitat gustul de a-l pamfletiza – omul invizibil, travestit pentru a putea trăi printre oameni; victimă a experimentării pe propria piele a elixirului care şterge umbrele, Umbra.
Un sir de indivizi care au trait aceeasi epoca se lauda sau îsi platesc tot felul de polite. Nu va mai cred, domnilor!
Nu inteleg pentru ce dl Tismaneanu nu-si transeaza povestea cu trecutul sau comunist. Ar avea un foarte bun exemplu in Dan Desliu. Omul a recunoscut toata activitatea lui proletcultista, nu s-a crutat deloc, a spus adevarul integral. Toata lumea a inteles, cred ca Manolescu i-a scris o prefata in BPT la un volum de versuri, Desliu a devenit chiar dizident, a fost respectat de breasla si a murit in conditii neclare. Aceasta cred ca nu poate pricepe dl. Tismaneanu, ca nu (mai) poti fi socotit o persoana respectabila atita cit se prezinta cu un CV masluit. Sint tare curios daca pe wiki dlui Tismaneanu vor fi postate si articolele lui RCC din OC. Tot ar insemna ceva.
Ce mai putem spune despre acest „incandescent” caz VT?
Textele dlui Radu Calin Cristea si interventia chirurgicala (si, cred, plina de tristete a poetului Dorin Tudoran) mi-au amintit un text al lui Orwell, „My Country Right or Left”, recent tradus si in romaneste.
http://orwell.ru/library/articles/My_Country/english/e_mcrol
Iata doua fragmente, inceputul si sfirsitul:
„Contrary to popular belief, the past was not more eventful than the present. If seems so it is because when you look backward things that happened years apart are telescoped together, and because very few of your memories come to you genuinely virgin. It is largely because of the books, films and reminiscences that have come between that the war of 1914-18 is now supposed to have had some tremendous, epic quality that the present one lacks.
(…)
I grew up in an atmosphere tinged with militarism, and afterwards I spent five boring years within the sound of bugles. To this day it gives me a faint feeling of sacrilege not to stand to attention during ‘God save the King’. That is childish, of course, but I would sooner have had that kind of upbringing than be like the left-wing intellectuals who are so ‘enlightened’ that they cannot understand the most ordinary emotions. It is exactly the people whose hearts have never leapt at the sight of a Union Jack who will flinch from revolution when the moment comes. Let anyone compare the poem John Cornford wrote not long before he was killed (‘Before the Storming of Huesca’)(1) with Sir Henry Newbolt’s ‘There’s a breathless hush in the close tonight’(2). Put aside the technical differences, which are merely a matter of period, and it will be seen that the emotional content of the two poems is almost exactly the same. The young Communist who died heroically in the International Brigade was public school to the core. He had changed his allegiance but not his emotions. What does that prove? Merely the possibility of building a Socialist on the bones of a Blimp, the power of one kind of loyalty to transmute itself into another, the spiritual need for patriotism and the military virtues, for which, however little the boiled rabbits of the Left may like them, no substitute has yet been found.”
Altfel, acel „El Insusi” despre care scrie mai sus dl. DT are in mod cert un leac: tacerea. Dar – e adevarat – nimeni nu si-l (mai) poate inchipui pe VT carthusian … Un VT retras nu mai este VT. Fiecare nou text forumistic al „ideologului de suma nula” devine inca o oglinda. Care se alatura unei impresionante colectii de oglinzi. Dumnezeu, daca il iubeste (pe demon), ar trebui sa i le sparga pe toate. Daca nu, nu.
Pacat …
@dorin tudoran
polarizarea belicoasa a discursului politic nu a fost pusa la cale de VT. Iar dreptatea nu este impartita intre cele doua tabere in mod egal. Ceea ce traim acum in Romania este decontul unei sistematice uitari a trecutului. Va mai amintiti oare cati dintre colegii de breala, azi intelectuali de vaza, v-au fost alaturi in anii 80, cand doar solidaritatea din afara tarii v-a salvat viata?
Acest soi de analitica pe care o propune dl. RCE, evident din resentiment, nu face altceva decat sa decredibilizeze orice atitudine anticomunita. Indiferent cine ar formula-o, ea e viciata ori de trecutul celui care o emite (chiar daca acesta este asumat si depasit), ori de prezent (nu stiu daca ati observat, dar opinia politica de o anumita culoare este perceputa la noi drept culpa).
Prinsi in perdeaua de nunate a acestor intelectuali pozitionati in mod vadit spre stanga, ii vom gasi vinovati pe Tismaneanu, Patapievici, Plesu, Liiceanu etc si ne vom plimba linistiti pe aleile parcurilor decorate cu busturile lui Paunescu, Nicoleaescu si, in perspectiva Iliescu, Vadim…
Ei vor fi instituiti ca valori pe fondul acestei ipocrite rumori pseudo critice.
Felicitari Domnule Radu Calin Cristea. Nu credeam ca am sa mai citesc ceva despre VT, eram saturat si intoxicat de acest individ fara caracter, dar cu un IQ destul pentru a fi unul dintre cei mai mari printre oportunistii si ipocritii manipulatori ai opiniei publice din Romania , care nu a venit de la sine ci a fost plasat. Am citit eseul DVS si merita toata atentia pentru ca este un model de cercetare amanuntita si interpretare corecta, este un eseu rechizitorial prin care ati anihilat toata apararea lui VT. Sigur ca el va avea aparatori, sunt cei ca el, simplu. Cu ei sau fara ei valoarea lui in politologia post decembrista si in idiologiile romanesti este zero barat, de cultura nici nu e cazul sa amintim. Este un tipic caz in care opera lui moare inaintea lui.. Este antipatizat de romanii obisnuiti, antipatie care prin eseul DVS a crescut. Pentru mine a fost si un episod amuzant cand criticul Jumbo Alex s-a repezit, cum zic motzii ”ca tzapul cu coarnele-n gard” … imi pare rau de el fiindca e inteligent si bun profesionist, dar se lasa amagit, ca amerindienii, de margele. Va doresc vigoare fiindca vor veni atacuri …pe la spate .. . .
Stimate domnule Cristea ,
Va spun sincer ca am asteptat incheierea trilogiei pt. a intelege care a fost rostul ei , Si , cu generozitate , pentru care va multumesc , mi-ati satisfacut curiozitatea , in ultimul paragraf, unde scrieti :
„Eseul meu nu și-a propus decît … să o îndemne,(persoana dlui VT -nota mea) dupa o lectura incomodă, dar, consider, onestă ca demers, spre orice formă de expiație menită să o extragă din vertijul automistificării.”.
Fiindca , precum bine stiti, eu am expertiza in alt domeniu, v-as fi recunoscator daca m-ati lamuri in 2 chestiuni :
1) daca doar acesta a fost scopul eseului , precum scrieti , de ce nu i l-ati trimis personal si privat domnului Tismaneanu ?!?
2) puteti oferi macar 2-3 exemple concrete a ceea ce dvs. intelegeti prin „orice forma de expiatie menita a extrage din vertijul automistificarii” ?
Va multumesc.
@ Radu Călin Cristea
N-aș fi dorit să intervin în această dezbatere căci, în ultimii ani, am scris suficient de mult despre acest caz pierdut (VT). Dar, cum m-ai citat, iată câteva gânduri:
1. În principiu, ar fi aproape irelevant ce a semnat VT înainte de a pleca din România. Puțină lume care a trecut prin presa timpului a scăpat de obligația citatelor “din Tovarășul”. Ca să nu mai spun că, ani buni după plecarea din țară, VT a scris pagini remarcabile despre bolile comunismul pe care îl slăvise în trecut. A existat un moment în care și-a plătit, cu vârf și îndesat, toate erorile tinereții. Alții n-au reușit așa ceva.
2. Ce frapează în calupurile dogmatice oferite de tine este intensitatea, patosul (știu, e ridicol, “patosul revoluționar”!) pus de VT în prelucrarea “gândirii” oficiale, supralicitarea. Este același patos de comisar ideologic care-i bântuie și textele de astăzi. Asta face și astăzi – supralicitează. Abia prezentul pune cu adevărat pe gânduri – și în legătură cu prezentul, și în legătură cu trecutul. Limbajul este din ce în ce mai puțin al analistului și din ce în ce mai mult al comisarului, al activistului de/unui partid, grup, găști etc. Ești cu noi, ești bun. Nu ești cu noi, nu e nimic de capul tău. De damblaua asta nu se scapă cu una, cu două.
3. Astăzi, vinovăția lui majoră este de a fi participat (și de a participa, în continuare) la polarizarea belicoasă a discursului public, la aruncarea dezbaterii într-o arenă sângeroasă, la isterizarea pasiunilor de doi bani. Analiza politică a fost înlocuită de campanii de gașcă.
4. Școala de la Frankfurt. Ani de zile, a fost acreditată ideea că VT a mai scris câte o prostioară (repet, ca mai toți cei trecuți prin presa vremii), pentru a face mai ușor drumul spre tipar al ȘF, eseu pro-deschidere marxistă. Aduse la vedere publică, paginile din ȘF dovedesc că, de fapt, VT muștruluia marxismul ceva mai ”predispus” la deschidere și în această muncă de tânăr comisar se blinda cu citate din “gândirea” lui Ceaușescu. Aici văd eu impostura. Nu Ceaușescu era de vină – VT credea sau nu credea ce credea sau nu credea, și fără Ceaușescu…
5. Nimănui nu i se poate refuza dreptul la apostazie, dar în cazul de față senzația este mai degrabă de cacealma, decât de apostazie. VT nu-mi pare astăzi un om care a migrat, cum pretinde, dinspre centru-stânga spre centru-dreapta. Gargara gălăgioasă a apostaziilor sale zilnice recomandă, mai degrabă, un maestru al “geometriei variabile“. Cândva în slujba stângii (și nu neapărat a uneia decente, de centru), logoreea e pusă azi în slujba dreptei. Ce a rămas neștirbit este patosul. El înlocuiește o ideologie autentică – foarte bună trimiterea făcută de tine la zisa lui J.-F. Revel. Omul fără nicio ideologie, dar cu logoree multiplă.
6. Mărturisirea lui VT că, de n-ar îmbrățișa liberalismul de dreapta, ar putea fi un creștin-democrat este susținută doar de vizita de închinăciune la cel pe care ni l-a recomandat drept un “om politic creștin-democrat” – Gigi Becali. Dar nici acea opțiune nu a durat prea mult. Atacat de unii și de alții pentru acea vizită, s-a speriat și a dat vina pe propriul copil care l-ar fi împins la acea vizită, pentru un tricou al clubului Steaua. Abia așa o întâlnire ca oricare alta a devenit un motiv de ridiculizare.
7. În sfârșit, înțeleg motivele care te-au împins să scrii acest portret, dar mi-ar părea rău să te iluzionezi că el ar putea folosi exact la ce ar fi mai important. Îmi pare rău că trebuie să o dezamăgesc și pe Alina Mungiu-Pippidi, dar pe VT nu-l mai poate salva nimeni de el însuși, căci ”El Însuși” este cu totul acaparat de efortul de a ne salva pe noi toți cei care credem că ”El Însuși” mai calcă și în gropi sau că, într-o chestiune ori alta, am putea avea o altă opinie decât el, fără a fi niște nenorociți. Dacă nu va reuși să exorcizeze diavolul din noi, ceilalți, îl va mai sorcovi, a mia oară, pe cel din ”El Însuși”. Cum ar veni – punct și de la capăt. E greu să ne abținem de la futilități… necesare.
Ati citit alt articol. Mai verificati. Fiti atent pe ce dati click. Spuneti ca „preferati un spirit framantat, capabil de recunoasterea greselilor, de asumarea lor”. Si eu. Pacat ca nu e vorba de dl.Tismaneanu. Si acum poate cititi articolul care trebuie.
„Idiotenie vi se pare cuvintul cel mai potrivit”… da stimate domn! Si eu sunt cat se poate de subiectiv. Istoria familiei mele are victime in gulagul rusesc, in lagare, dar si in gulagul comunismului romanesc, dar nu este Tismaneanu vinovat de acest trecut, chiar nu simt nevoia sa gasesc un tap ispasitor in persoana lui. Intre consecventa in idei fixe si maturizare, chiar cu schimbarea radicala a optiunilor, prefer un spirit framantat, capabil de recunoasterea greselilor, de asumarea lor.
„Dar Tismaneanu stia ce face si a incercat sa traga toate foloasele comunismului.” Daca ar fi fost asa, nu vad de ce a plecat din tara, doar avea totul la picioare?! Exilul? Construirea unei cariere intr-un mediu universitar performant, nu ce este la noi, o cruce mult prea grea, dar este mai usor sa dam cu piatra.
Idiotenie vi se pare cuvintul cel mai potrivit pentru aceste osanale aduse unui regim criminal? Se incadreaza la „pacatele tineterilor”? Am asteptat sfirsitul la acest serial pentru a scrie si punctul meu de vedere. Poate ca sint subiectiv, bunicii mei au fost deportati din Caras la Piatra Neamt. Au fost urcati intr-o noapte intr-un vagon de marfa si lasati in cimp, sub paza. Citeva luni au trait facindu-si bordeie, jumatate sub pamint. Bunica a murit, Bunicul s-a inchis in el si toata viata n-a vrut sa scoata un cuvint despre ce a patit. Asta este pentru mine comunismul. Asa ca sa nu mai aud de scuze, ca Tismaneanu era tinar, ca tinerii mai pacatuiesc. Da, mai cu bautura, mai cu femeile, mai cu jocurile de carti. Dar Tismaneanu stia ce face si a incercat sa traga toate foloasele comunismului. Eu nu stiam de „capodoperele” lui. Stiu acum si ma ingrozesc. Le-am printat si le voi citi elevilor mei, sa stie si ei cum mureau unii in Baragan si altii se lafaiau cu odraslele nomenclaturii in Primaverii.
Daca am rastigni pe toti cei care au avut rataciri in tinerete, ar fi un drum de cruci pana la Roma. Mai toti am fost un pic idioti pana la o anumita varsta.