Un Nobel pentru proza scurtă: Alice Munro

Se tot vorbeşte în aceste zile, pe toate canalele media, despre o femeie. Nu e vedetă de televiziune, nici actriţă de succes; om politic de anvergură internaţională, nici atît. Şi atunci? E scriitoare. Şi atît. Canadiană. Nici tînără, nici bogată, nici multipremiată, nici foarte mult mediatizată. Un lung şir de „nici, nici, nici“. Scrie proză scurtă. E suficient. A luat Premiul Nobel pentru Literatură. De fiecare dată cînd se acordă cîte un Premiu Nobel pentru Literatură agenţiile de presă şi televiziunile intră în alertă. Cine, de unde, cum, cînd. Se răscolesc biografii, se amintesc bibliografii, se cern mărturii, se discern opinii critice. Literatura şi scriitorii devin subiecte de actualitate chiar şi pentru emisiunile de ştiri. Printre nu ştiu cîte cataclisme, atentate şi alte nenorociri se strecoară şi o ştire nevinovată. Că un scriitor de nu ştiu unde a luat Premiul Nobel. Au auzit de Premiul Nobel şi cei care nu citesc nimic o viaţă întreagă. Asta-i viaţa. Despre un premiant Nobel se vorbeşte, în general, numai de bine. Dar nu întotdeauna. Sînt destui nobelizaţi bombăniţi. Că juriul, că şi criteriile, că politicul, ideologicul – stînga, dreapta – au şi ele rolul lor, ca şi geografia. Ei şi? Şi mai ce? […]