Un nou Hamlet al lui László Bocsárdi
- 09-04-2015
- Nr. 767-768
-
Liviu ORNEA
- Arte
- 0 Comentarii
Tot în Festivalul „Reflex“ am văzut, abia acum, Hamletul din 2013 al lui László Bocsárdi, tot o coproducţie cu Teatrul Cetăţii din Gyula, de data asta, a Teatrului „Tamási Áron“ din Sfîntu-Gheorghe. E a doua montare a lui Bocsárdi cu Hamletpe care o văd, cu același scenograf (József Bartha, voi reveni) și aceeași autoare (Judit Dobre-Kóthai) a costumelor, aici neutre, fără indicaţie de timp, bărbaţii în nuanţe cenușii, femeile în roșu. E o montare complet nouă, o altă lectură faţă de cea din spectacolul din 2009, de la Metropolis: alte mize, alte accente, alt decupaj al textului. Alţi actori. Personajul lui László Mátrai (care, în montarea de la Metropolis, jucase Laertes) nu are nimic din fragilitatea și indecizia lui Marius Stănescu. Avem aici un Hamlet indecis numai asupra momentului, nu asupra acţiunii. Din scena de început, în care spectrul tatălui (Levente Nemes, precis și liniar, ca de obicei) îl scoate pe Hamlet din găoacea în care se retrăsese – Hamlet e într-o cadă în acest moment, se îmbăiază: metaforă a siguranţei pe care ţi-o dă spaţiul intim și justificare a oglinzii din scenă – și pînă la sfîrșit, în momentul duelului, Hamlet e hotărît și vindicativ, reţinut, singura răbufnire […]