Un nou pact de lectură

Cît de importantă este critica de întîmpinare ca filtru axiologic în sfera literară se vede – paradoxal – nu pe parcursul unui an editorial, cînd cronicarii scriu despre cărţile nou apărute, ci la începutul celui următor. Atunci se trage linie şi se adună, criticii literari fiind chemaţi să facă retrospective, bilanţuri, topuri, „pomelnice“ de titluri şi nume, clasamente cu cele mai importante cărţi. La fel se întîmplă şi cu criticii de film, de teatru… Probabil în curînd se va ajunge la o specializare şi în interiorul receptării literare, pentru ca aceasta să fie profesionistă 100%. Vor fi critici specializaţi pe traducerile din literatura franceză, care nu îşi vor da cu părerea despre ultimele apariţii de pe piaţa culturală germană; şi alături de subspeciile de critici-specialişti vor fi şi cei aşa-zicînd „generalişti“, datori însă, şi ei, să-şi fixeze o arie de competenţă, pe care să o sporească progresiv (competenţa, nu aria).   Dacă e să ne gîndim atît la aşteptările scriitorilor, cît şi la cele ale cititorilor, ele converg în definirea unei critici apte să formuleze o judecată de valoare, ca şi una de încadrare, după o documentare temeinică şi o haşurare a sferei în care o carte, orice carte, intră. […]