Un nou Patriarh, o posibila innoire a BOR

Alegerea celui de al VI-lea Patriarh al Bisericii Ortodoxe Romane constituie un eveniment ale carui viitoare urmari in plan ecleziastic – si indirect in cel social romanesc – merita cu siguranta aproximate, fie si intr-un modest exercitiu de speranta si imaginatie. Dincolo de orice omeneasca subiectivitate sau irepresibila preferinta legata de persoana Patriarhului, cred ca tine de o elementara onestitate recunoasterea stringentei unei firesti innoiri a raporturilor Bisericii Ortodoxe cu realitatea plurala si de multe ori suferinda a societatii romanesti actuale. Descinderea recenta in scaunul patriarhal a Mitropolitului Daniel, intelectual si teolog autentic, personalitate puternica, persoana verificat eficienta in toate functiile implinite pina acum, agreat, criticat, pretuit, contestat, dar, iata, de neinvins in ascensiunea spre cea mai inalta functie bisericeasca, ne incita sa credem ca ne-am putea afla in fata unui inceput al schimbarii si in res publica christiana din sinul BOR. Ca orice inceput, si cel la care ne gindim acum va trebui sa rodeasca in fapte si sa induca treptat un aer proaspat in „naosul“ inca slab luminat si aerisit al mentalitatii bisericesti marcate excesiv de „slova vechilor cazanii“, pentru a nu sfirsi rapid intr-o si mai adinca dezamagire decit aceea care l-a precedat. De la rascrucea dintre […]