Un paradis ferecat in tainita luminii

Asa ni se dezvaluie azi lumea plamadita de masinaria de iluzii a unui artist contemporan dintr-o periferie a Europei bintuite de frisoane globaliste. Onisim Colta, la cei cincizeci de ani ai sai, isi asuma cu indaratnicie, intr-o expozitie cuprinzatoare menita sa-i hotarniceasca destinul in memoria sensibililor si recunoscatorilor sai concetateni aradeni, rolul de conservator al miracolului lumii ce sintem. O lume esentiala, deznapadita de buruienisul existentei imunde, ce dainuie in forme si simboluri care adesea ne scapa. Artistul ne trage discret de mineca, retrezindu-ne din toropeala lehamitei si a indiferentei cu tactul si energia persuasiva a deschizatorului de drumuri. „Descoperirile“ lui Colta n-au nimic extraordinar, insa conchistele sale artistice nefiind dezlantuire metafizica, ci o reconfigurare in alt registru semnificativ a universului imediat, a realitatii de linga noi, cea cit se poate de concreta, domestica ori vestigionara. Intr-un fel, ceea ce observa cu finete un distins carturar, in pictura si desenele lui Onisim Colta cunoscutul elogiu blagian al luminii „sporind a lumii taina“ dobindeste corporalitate si un inteles deplin prin iscusinta artistului de a o transpune in limbaj plastic. Omniprezenta luminii in majoritatea creatiilor lui Colta este o amplificare prin extensie a expresiei senzoriale a materiei in aura ei spirituala. Realitatea […]